încă o zi îmi curge, mai pot oare
să făuresc cuvinte, să fac tumbe,
să dau de-a dura, prin livezi de sare,
trăsurile de ger, trupul de umbre,
mai pot opri cu versul o privire
de suflet alb, mai pot oare să scriu
zguduitor și simplu și subțire
precum se-nfige cuiul în sicriu
mai pot învinge anul, mai am credința
că vei reveni în tâmpla mea
deși de-atâta așteptare nu se vede
decât ninsoarea care va cădea
în mine crește viscol iar strada geme
de îngeri hăulind la nai de os
de-ai fi aici ți-aș spune nu te teme
iarna se moare totuși mai frumos
și te-aș chema probabil la o plimbare
să admirăm secundele cum cresc
încă o zi mi-e dată, mai pot eu oare
să făuresc cuvinte, să iubesc...?
Da! Da, poți! Poți să scrii cum vrei tu să scrii și să iubești cum și cât de mult vrei! Poți să faci ce vrei tu să faci! Amintește-ți asta mereu! > :D <
RăspundețiȘtergereUneori mai uit, mai las jos privirea, și mă îndoiesc de mine însumi, de lumea din jur și din nou de mine însumi. Dar mesaje ca ăsta îmi reamintesc constant că mai există sens în mine și bucuria de a scrie. Mulțumesc, copil frumos!
ȘtergereAtâta timp cât tu vei scrie, vei iubi, fără dar și poate. Înclinția ta artistică se trage din străfundul sufletului tău și sunt sigură că numai un om cu suflet de aur ar putea da viață unor cuvinte atât de fascinante.
RăspundețiȘtergereSunt atât de încântată că am devenit o cititoare a acestui blog! Până acum n-am găsit decât bucurie și optimism.
Dinah, mă trezesc în fiecare dimineață cu gândul sau știința că mai am atâta de iubit și de scris!
ȘtergereEu sunt și mai fericit că ai intrat cu grație și vioiciune aici, în casa dragă a cuvintelor mele, pe care ai însuflețit-o deja, efectiv.
Sunt numai un zâmbet. Un zâmbet mare, imens, plin.
În primul rând, mă bucur foarte mult de căldura cu care am fost primită pe meleagurile creațiilor tale. În al doilea rând, pot să confirm, într-un sfârșit, faptul că ești o ființă care emană lumină și blândețe, nu doar prin ceea ce scrii, dar și prin felul tău de a fi. Am tras concluzia asta, desigur, în urma scurtelor "discuții" pe care le-am avut până acum.
RăspundețiȘtergereEști o persoană minunată, domnule Crusoe! Să nu te schimbi.
Mi-ar plăcea să îmi scrii prenumele tău, ca să pun o semnătură proprie în el, o căldură, de fiecare dat când îți scriu.
ȘtergereMie îi place teribil când îmi spui Crusoe. Ador asta. Recunosc. Dar îmi place și Robert, pe nume.
Ah, Robert! Ce nume interesant, de fapt, ar suna minunat dacă numele tău ar fi Robert Crusoe, aproape ca pe protagonist! Chiar sun curioasă, de unde însușirea de Robinson Crusoe?
ȘtergereDin păcate prenumele meu în lumea virtuală va rămâne Dinah. In cazul acesta, ai putea să-ți pui "semnătura" proprie în acest nume.
Robinson Crusoe e un alint folosit de persoane dragi ale copilăriei mele ca să-mi transfere o supradoză de afecțiune. De aici și analogia. Am să-ți spun Albastră Dinah! Aduce a ceva delfiniu, străveziu, turcoaziu și celestiu, deci eminamente și indubitabil viu.
ȘtergereRăspunsul tău mă bucură enorm și aș vrea să-mi cer scuze dacă cumva nu mi-am asumat încă dreptul de a te alinta, dar este o poreclă care ți se potrivește de minune.
Ștergere