Potrivit tuturor evidențelor, în lipsa ta (neîntâlnindu-te încă), eu nici măcar nu exist, și ăsta e un fapt empiric, adică fără tine chiar am dovezi științifice ale inexistenței mele, dovezi palpabile care îți pot cu ușurință demonstra că fără tine nu exist în nenumărate feluri, nici pentru tine nici pentru ape, nici pentru păsări nici pentru copiii de pe stradă, nici pentru brazii gemeni ce i-am sădit și nici pentru pisicile de pe acoperișuri. Iar dacă nu îmi simt lipsa este pentru că în absența ta eu nu exist, pentru că neavându-te nu sunt decât un desen de cretă pe asfalt, o umbră dresând alte umbre, și poate tocmai de aceea omenirea n-ar fi cu nimic mai nefericită dacă aș dispărea, și poate tocmai de aceea primăvara ar continua să colinde lumea an de an, marea ar continua să înece corăbii, munții ar continua să ia cina cu stelele, copiii ar continua să crească și să piară în adulți, ploaia ar continua să cadă la fel de oblic sau de drept peste umerii încovoiați sau falnici, luna ar continua să se adape din singurătatea damnaților, adică ce vreau să spun e că dacă aș dispărea toate ar rămâne la fel și ar dăinui cu încăpățânare, numai eu n-aș exista, și toate astea și mult mai multe, desigur, din cauza neîntâlnirii noastre. Unii zic că e bine, că dacă nu exiști, dacă nu ești posedat cu totul de cine te iubește, ești invulnerabil, splendid și de neatins, că dacă nu exiști n-ai cum să cazi, n-ai cum să te prelingi printre lucruri ori să te amesteci cu ele și că nici măcar nu poți muri, și că lumea toată ți se așterne la picioare ca un animal uriaș, pe care poți să-l mângâi sau să-l lovești cu furie, fără să bănuiască nimeni, dar eu cred în schimb, cu toată plenitudinea ființei mele, că dacă nu exiști pentru cineva și nu însemni totul pentru cineva nu ești decât un sisific, invizibil și prometeic zeu, liber ca neantul, liber, liber, atât de liber, dar, culmea, nevăzut și înfricoșător de singur.
Cine iti este muza , nu stiu si nu ma priveste , dar daca ea singura a reusit sa coboare acel " prometeic zeu , nevazut si infricosator de singur " din infernul sau de neatins , atunci aprecierea mea intreaga , ii apartine . Caci ea nu contribuie doar la fe.ricirea si suferinta ta , contribuie la evidentirea unor valori sufletesti pe care le intalnesc in randurile scrise aici , iar pentru mine , nu poate fi decat o placere tragica sa le citesc . Te invidiez , eu fiind , nevazuta si infricosator de singura , insa zambetul ironic pe care il am la finalul postarilor , nu este unul cu sentimente negative , caci nu poate fi usor sa traiesti cu o asemenea daruire fata de cineva .
RăspundețiȘtergereDespre muza mea aș putea vorbi la nesfârșit. Dar nu vreau s-o divulg, deocamdată. O țin ferită de ochii profani. Sunt un sensibil. Un romantic demodat. Un filozof ciufulit, dacă vrei. E ceva aparte pentru mine să găsesc un sens hedonico-tragic în viziunea ta asupra scriiturii mele. Ce compliment mai frumos îți poate face cineva decât atunci când vede o plăcere tragică în cuvintele tale? Mă simt un mix între Sofocle și Euripide! Glumesc, desigur. Sunt tare fericit că îți transmit, că pulsează ceva la sfârșit, că rămâne o senzație pe retină și un zvâc minuscul după toate mărturisirile mele postate cu emoție și obrăznicie aici, deopotrivă.
ȘtergereAtât de singură , rătăcită in mulțime si pierdută in ea însăși , speriată de propria existență asupra căreia încă mai are dubii , găsește puterea sa ma urmeze in propria-mi rebeliune :)
RăspundețiȘtergereOare am dresat-o bine ? :)
Bestie Mică (îmi place de mor pseudonimul tău!), Socrate le vorbea discipolilor săi la un moment dat despre daemon, adică despre acea ființă lăuntrică care se disociază de noi și totuși ne urmărește pretutindeni, ca o umbră, care se revoltă și supune deopotrivă conștiinței noastre, iar comentariul tău mi-a adus aminte de asta. Îmi place că depui efort să-ți dresezi umbra. Trebuie să fii un nebun frumos ca să poți face asta. Un fel de John Nash din A Beautiful Mind, dacă vrei, dar în sensul profan și colocvial, umoristic și isteț, deopotrivă. Îmi plac rebelii. de aceea, categoric eu sunt de partea ta, știi tu, în micile tale rebeliuni donquijotești.
ȘtergereAh da da, adică nu... În lipsa ta, tu, nu.
RăspundețiȘtergereMi-ar fi plăcut să scriu eu asta, dar dacă mi-ai luat-o înainte în litere și sentimente, mă înclin.
Îmi pare rău că am fost primul. Totuși, are farmec și alegerea ta, Mucegai Ales. Mă bucur că ai trecut pe aici. Mă înclin.
Ștergere