Țin rămășag cu oricine că viitorul nostru prim Crăciun împreună (ca și dragostea noastră, de altfel) nu va începe nicidecum cu vreun supra-dichisit brad, nici cu vreun colind, nici cu promisiuni deșarte, nici cu vreun cadou ori fulg îndelung așteptat de zăpadă, nici cu vreun bang și nici măcar cu vreo șoaptă sau vreun scâncet, ci cu o vibrație, cu un zumzet mic, ca o moleculă trezită ce stârnește furtuni în genunchi, și știi de ce? Pentru că nimic minunat nu poate începe altfel (și nici n-ar avea cum!), mai ales că eu îmi închipui că la capătul fiecărui deget îndrăgostiții dezvoltă o particularitate unică, și anume câteva fragmente de ochi ca niște zeci de oglinzi întoarse spre lume care transformă fiecare sărut într-un fel de băutură tare ce pur și simplu îți aruncă șina spinării în aer. Țin rămășag cu oricine că viitorul nostru prim Crăciun împreună va fi imprevizibil și mătăsos precum un cer care vede tot patul pe care stăm pitiți, știi tu, ca doi invalizi frumoși, ce întinși sub pături tac împletiți și nemișcați. Complet împreunați. Ca doi invalizi ce caută cuvintele ce să-i sudeze așa cum singur trupul i-a apropiat, ca doi invalizi ce zâmbesc și nici nu mai respiră, iar dacă totuși respiră (șantajați de lăcomia trupurilor de a-și lua avânt din nou) - respiră numai și numai din uriașul vâsc ce se înlănțuie cumva protector (unde altundeva decât?) deasupra patului.
Din propria mea experiență, am învățat că atunci când îți dorești să ți le întâmple un lucru din toată inima, universul încearcă din răsputeri să-ți îndeplinească dorințele!
RăspundețiȘtergereÎmi doresc să ai parte de o seară de Crăciun, exact așa cum ai descris mai sus, pentru că ești acel gen de protagonist care merită toate lucrurile bune.
P.S. scuză-mă dacă mai sar câte un cuvânt pe ici pe colo sau scriu greșit, am tendința să tastez foarte rapid, iar gândurile mi-o iau înaintea degetelor.
Sunt un idealist, și e foarte greu să mi se îndeplinească dorințele, chiar dacă ele sunt simple și sensibile, de fapt.
ȘtergerePoate într-o zi. Nu știi niciodată ce-ți rezervă viața. După multe lucruri prin care am trecut, după un trecut bogat, cu bune și cu rele, am tendința să fiu mai rezervat. Să iau lucrurile așa cum vin. Să nu am așteptări, să nu judec, ci mai mult să înțeleg, pe cât posibil.
Scrii perfect, cu diacritice (cum îmi place mie :P) și e o plăcere de neegalat să îți citesc și gust comentariile.