gânduri despre leto

leto

*** 

 

în seara asta

sunt gaugain

și beau melancolie

și fumez cu carla

tutun portughez

carla are sânii mici

în formă de pâlnie

prin pâlnie se strecoară

curajul lui arakhne

ca un peisaj exotic

care mă îmbată

cu piramide de calaveras

sau

a maid that laughs is half taken

deși

all that glitters is not gold

în seara asta sunt gaugain

și o dezbrac pe leto

cu alți ochi

***

o respir pe leto

în 60 de respirații

câte una pentru fiecare

secundă

pentru fiecare valență

și orgasm

pentru fiecare senzație

de abis

o respir pe leto

și respirând-o

plutesc

deasupra celorlalți

acum sunt lângă

gândul din

gândul tău

lângă sentimentul

din sentimentul tău

one picture is worth

a thousand words

***

leto are buzele

perfecte

de parcă se plimbă

cu dizzie gillespie

și mestecă

rotocoale aburinde

pe patul plutitor

unde transpiră

miles davis & sarah vaughan

dintr-o dragoste pură

mai pură

ca pudra de heroină

leto și carla

încă nu-și vorbesc

le văd doar coapsele

mișcându-se

ca două

rococo-uri de caravaggio

e electrizant cum

în acest răgaz

doar în acesta

leto

a mea

devine incandescentă

leto știe însă că

un bărbat îndrăgostit

este

mai dibaci

decât o sută de avocați

***

azi pot să te dezbrac

leto

și pot să te descopăr

ca pe o epifanie

tu nu ești

chavela vargas

și nici nu adulmeci

tristețea masculină

tu doar reconfigurezi

camera plutitoare

în care râde

faulkner & exley

ești apetisantă ca

femeia lui velázquez

când mă privești

devorând carnea

din carnea ta

leto

tu știi mai bine că

ojos que no ven,

corazón que no llora

***

desfac în zori

magma dorinței

din ochii ei

acolo o revăd

pe leto

când fredonează

cu billy

și cântecul ei

mă îmbată

ca o șampanie albă

deschisă

lângă marea caraibelor

de miri

în luna de miere

glasul ei

mă ridică

peste valuri

și mă prăbușește

cum o face

acvila maimuțelor

la vederea sticlei colorate

nu deprind zborul

dar zborul ei

mi se lipește

de iris

cu el o să mă înalț

mereu

până când zborul

se va preschimba

în culoare

în culoarea de deasupra

culorii

***

uneori leto

e ca un bumerang

în formă

de fluture

ce plutește

și privește cu o pereche

de ochi turcoaz

iar când tace

perechea de ochi muți

valsează de jur împrejur

ca un titirez amețitor

apoi leto

deschide o fereastră

și ultimul ei iris

se colorează

în nuanță de fluture

așa că leto

din interiorul frumoasei

leto

se trezește

la viață

***

leto

mi-e dragă

leto

e un univers

și universul ăsta

e dincolo de toate

universurile

când o sărut

simt metastaza lumii

și mă întreb

dacă fac și eu parte

din lume

sau lumea face parte

din mine

o stare de exuberanță

mă inundă

și fiecare dimineață

pare albastră

de fapt

când o îmbrățișez

pe leto

un alt univers

se deschide

în fața universului

***

leto are sânii

lipiți de geam

precum imaginea lui

cézanne

răsturnată-n oglindă

iar un fenris stă cocoțat

pe o turlă

de biserică

deși lumea privește

altundeva

admirându-și noii

fanatici

ai lui ishtar

cu admirație

și nonșalanță

doar leto

știe că lumea privește

fără să vadă

leto

admiră

și prin ochii ei

câțiva meteoriți

prind viață

transformându-se

în păsări

care-mi populează

ideile amare

și plutesc în cerc

înăuntrul prăbușirii

carla nu mai e

a plecat cu primul

demon

iar leto

mă ia de mână

și-și atinge sânii

lipiți de geam

și geamul

mi se topește

printre degetele

cu care altădată pictam

tablourile lui goya

leto mi-a intrat în

măduvă

și măduva mea

începe să curgă

din nou

***

când savurez

o cană de vin fiert

mi-o închipui pe

leto

ca pe o pictoriță

nudă

în miniatură

într-o cămașă

cândva albă

dar acum

colorată în vopsele

care-i curg

perfect peste sânii mici

mi-o imaginez

pe leto

cu pensula în mână

expusă

într-o vitrină

lângă scările spaniole

sau lângă fântâna trevi

și în momentul ăla

parcă

mă redescopăr

în mine însumi

mă bucur

e ca un soi de voluptate

a sensului

o mângâiere a fericirii

când savurez o cană

de vin fiert

și mă redescopăr

devin un pictor

un expresionist abstract

un pollock & krasner

un soldat înzestrat de

action painting

cu mâinile mânjite

de melancolie

suficient de tare

cât să contureze

trupul

frumoasei

leto

ca și când leto

ar fi o culoare nouă

neștiută

dintre două culori

numite

dragoste

sau

îndrăgostire