tu retrăiești trecutul - iar eu îndur viitorul

uneori, mi se pare că

noi doi ne-am împărțit tăcerile,

rănile și nostalgiile în două:

la fel cum tu retrăiești trecutul,

eu îndur viitorul.

 

la fel cum tu retrăiești amintiri

și experiențe trecute, la fel și

umerii mei se lasă sub povara viitorului.

nu tot timpul și nu oriunde.

doar atunci când de pe buzele tale

alunecă infidel un zâmbet acompaniat de șoapte;

doar atunci când în jurul nostru,

doar în jurul nostru, se face noapte,

iar cerul e acoperit de o puzderie de note muzicale

ce îmi învie portativul amorțit din suflet

și îmi deschid ochii doar ca să-i vadă pe ai tăi

cum se închid, sub apăsarea somnului.

am văzut viitorul.

aveai o fetiță.

avea patru ani,

ținea un microfon în mână

și cânta.

fiecare notă – era perfectă, ca ochii tăi. iar ea avea ochii tăi.

fiecare sunet – era sublim, ca zâmbetul tău. iar ea avea zâmbetul tău.

fiecare armonie – de o emoție la fel de pură ca buzele tale,

ce n-au putut niciodată să mă sărute.

din clipa în care am văzut-o, am iubit-o.

am iubit-o ca pe copilul meu.

a fost un moment în care

mi-am adus aminte că

noi doi ne-am împărțit tăcerile,

rănile și nostalgiile în două:

tu retrăiești trecutul,

iar eu – îndur viitorul.