eu și puștiul din mine ne adunăm
unul în interiorul celuilalt
ca într-o păpușă rusească viu colorată
apoi culegem literatură din viața de zi cu zi
mai ales că puștiul din mine
se poate agăța de orice fleac
considerându-l important.
puștiul din mine se bucură de muzică și culori,
se dă în leagăn și
se amuză din orice fără să se gândească
până ce nu-l mai încap hainele copilăriei...
până ce pantofii încep să-l strângă
și să-i provoace răni...
puștiul din mine cunoaște copilul din mine
iar copilul din mine copilărește
gândindu-se la adolescență,
la romanele lui Mark Twain, la poeziile lui Leopardi,
la poveștile nemuritoare și
la toate cântecele auzite în sala de muzică a școlii...
visând la cât de multe va face în viață...
puștiul din mine copilărește inconștient
fiindcă învelișul carnal nu-i mai este pavăză...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu