Din dragostea care cu noi începe

Iubita mea, în caz că ți se face dor de mine să știi că sunt un prea însingurat, un solitar ca versurile lui Rodriguez, să știi că dorul meu de-atâta așteptare e azi bolnav și zace la pat, și că i-am dat femei, și că i-am dat virgine, dar ele inimii nu-i fac pe plac, adică ea nu și nu, ea te vrea numai pe tine și cu nici o bucurie n-o împac, oricât m-aș strădui, deși o țin în întuneric, în tăcere, în gânduri, ca în frâu o țin, ea însă doar pe tine te vrea, doar pe tine mi te cere și nu mai am nici o putere asupra ei, nici o putere de când puterii tale mă închin, așa că mă întreb dacă nu cumva dragostea-i un chin, o superputere, o hipnoză, un dulce blestem, gustul dulce din pelin, o vindecare de durere, o îndulcire cu venin, inventată din cuvintele moi pe care mi le lingi dimineața, când începi iar să fii din dragostea care cu noi începe.