Dragă taxi, dragă domnule Taximetrist,
Nici nu știu cum să vă spun, dar când te îndrăgostești celelalte femei
frumoase devin invidioase, geloase, focoase, ba chiar mult mai frumoase, decât
înainte, și mai focoase, și mai geloase și se declanșează împrejur un fel de
vârtej, un fel de reactor de o putere comparabilă cu celui construit migălos la
Geneva, un fel de gaură neagră care te învăluie și te pune în încurcătură, în
încurcătura-încurcăturilor, până ce ajungi să te întrebi, de unul singur:
Doamne, de ce ai făcut atât de frumoasă femeia, atât de puternică în frumusețea
ei și atât de slab bărbatul și de ce cele zece porunci i le-ai dat numai lui,
adică numai lui i-ai rezervat ispitirile, numai lui păcatul și poverile doar
lui? Adică de ce ai făcut-o atât de frumoasă pe femeia aproapelui meu și, mai
ales, de ce ai lăsat-o atât de aproape de mine și de ce ai lăsat-o de fapt să
se apropie de mine atât de mult și de ce-mi poruncești să nu râvnesc la femeia
aproapelui meu dacă ai făcut-o mai frumoasă decât toate lucrările tale, mai
puternică decât împărații și regii și președinții și mai nestemată decât toate
nestematele de pe pământ și mai comoară decât toate comorile? De ce, dacă știai
că tocmai asta râvnesc bărbații în slăbiciunea lor, de ce, dacă știai că nici
măcar înțeleptul nu se poate abține? Vezi tu, dragă taxi, dragă domnule
taximetrist, poate că cel ce m-a făcut tocmai asta a vrut, în viclenia lui: să
intru în păcat și să nu pot ieși din el fără femeie.
Vă spun, dragă taxi, dragă domnule taximetrist, vă jur că atunci când te
îndrăgostești toate femeile frumoase devin femei oarecare, femei banale, femei
fără chip, fără parfum, fără notă distinctă, fără notă personală, că toate
îmbătrânesc și se urâțesc și dispar din viața ta și lumea devine din ce în ce
mai mică, se reduce numai la tine și la cea de care te-ai îndrăgostit. La tine
și la cea care ți-a furat pentru totdeauna inima, ca o hoață inconștientă, ca o
pasăre de pradă, ca o carnivoră care vânează numai afecțiunea masculină. Vă
spun, cu toată sinceritatea de care sunt capabil, dragă domnule taximetrist, că
atunci când te îndrăgostești pierzi din vedere lucruri până ieri importante
deși, culmea, lucrurile fără importanță devin dintr-o dată esențiale, vitale,
covârșitoare, mai ales când principala ta preocupare e numai surâsul, bucuria,
dragostea, sclipirea din privirea ei, din privirea celei pe care o iubești, și
cumva fericirea ei devine hrana ta zilnică, porția permanentă de apă și oxigen,
de odihnă și somn, de liniște și echilibru.
Așa că vă rog, dragă domnule taximetrist, nu mă întrerupeți fiindcă doar un
lucru mai simt nevoia să vă spun: atunci când te îndrăgostești devii și tu, la
rândul tău, efectiv gelos, activ, reactiv, te crezi stăpânul dragostei tale,
stăpânul unei lumi din care nu mai faci parte, și ascultați-mă bine, dragă domnule
taximetrist, luați aminte când vă mai spun că atunci când te îndrăgostești joci
totul pe o singură carte și nu știi ce pierzi, nu știi ce câștigi, sedus de
bucuria clipei trecătoare, deși bănuiești cumva, la început confuz, apoi din ce
în ce mai clar, mai limpede, că atunci când te îndrăgostești te câștigi de fapt
pe tine însuți, evident, spre a te dărui în întregime celuilalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu