oare nu-i de ajuns că mi-ai schimbat percepția despre tandrețe, despre
dulcegăria complicată din cuplu, oare nu-i de ajuns că mă ai la degetul tău
mic, la picioarele tale lungi și frumoase de viespe transformată în zână, care-mi
opresc în fiecare dimineață respirația de parcă m-aș trezi la terapie
intensivă, oare nu-i de ajuns că mi-ai ocupat toată existența cu legiunile tale
de atracții irezistibile, oare nu-i suficient că ai instaurat dictatura în
sufletul meu, oare nu-i de ajuns că ai ocupat centrul de comandă din gândirea
mea care nu mai gândește, din inima mea care numai pentru tine bate, zi după
zi, noapte după noapte, săptămână după săptămână, oare nu-i de ajuns că mi-ai
redecorat cerul din suflet, cu scântei și stele de mare, și că ai adus gustul
de mare sărată peste buzele mele, oare nu-i de ajuns că am ajuns cel mai servil
client al tău, al frumuseții tale sporind mereu în frumusețe, oare nu-i
îndeajuns că am ajuns să nu mă mai cunosc, să nu mă recunosc, mai trebuia să-mi
iei și liniștea și somnul, mai trebuia să pleci când ești aici și peste tot,
când așteptarea-i cea mai lungă și cea mai neagră dintre nopți?
mai trebuia să pleci? categoric nu. mai trebuie să vii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu