Așa cum destinul ne urmărește pe amândoi

Nu știu și nu am habar dacă ai intrat deja în viața mea, la fel cum nu știu și nu am habar dacă mă primești în viața ta, dar tu sigur ești prezentă în toate viețile mele. Deja ești. Deși nu știu cum, nici când, nici de ce. Nu cred nici în vrăji, nici în făcături de blesteme, de farmece – dar mă farmeci când taci, când vorbești, când te îmbraci. Sau poate de aceea te dezbrac cu privirea, numai să văd ce taine ascunde iubirea, numai să văd de ce ești atât de frumoasă când râzi și de ce cu un zâmbet pe loc mă amuțești și de ce ochii tăi negri și mari se fac roșii când plângi, când învingi în tristețe strămoșii. Nu mai știu ce păcate am făcut sau voi face dar tu sigur mă duci în păcat și nu-s împăcat până când nu mă faci, până când nu mă desfaci și nu-s împăcat câtă vreme lipsești cum lipsește firul unei povești, cum lipsește personajul central din poveste. Sub privirea ta, nu mai știu cine sunt, nu mai știu nici ce fac, dar știu sigur că tu ești un înger de drac. Ești un înger împielițat, știu asta pentru că zile lungi am alergat ca un nebun după tine, te-am urmărit, pas cu pas, clipă de clipă, așa cum destinul ne urmărește pe amândoi, am umblat după tine cu limba scoasă, am umblat ca un câine pe urmele stăpânului său și m-am văzut deasupra ta și m-am văzut la picioarele tale, într-o mare dragoste mare, și am avut fantezii sexuale cum nimeni niciodată n-a avut și ți-am văzut sânii goi și fesele tari și coapsele goale și dăruită total te-am văzut, și mă opream la cafea numai când mergeai și tu la cafea și luam taxiul numai când luai și tu taxiul, și te vegheam când dormeai, și mă trezeam când te trezeai și o luam mereu de la capăt până când ai pus capăt, până când ai început și tu, evident, să umbli în limbă după limba mea.