Lucruri numai pentru mine

Aș vrea să știi, iubita mea, că eu nu sunt ca alții, că eu rareori dorm, ținut mereu treaz de gândul că sunt locuri pe pământ care trebuie văzute, frumuseți fără de care sufletul ar fi mai sărac, lucruri pe care mintea nu le înțelege, și numai inima le poate explica, lucruri numai pentru mine, paradisuri și insule unde poți iubi singurătatea, arhipelaguri perfecte, cu oameni singuri, cu munți însingurați, cu marea jur împrejur, aceeași mare cu aceleași valuri, lângă raiuri de unde poți să privești lumea de sus, cum zeii din Olimp priveau odinioară, și colțuri cu Olimpul la picioarele tale, unde te simți ca un zeu printre oameni, unde ești într-adevăr fiul lui Dumnezeu, când atâtea minuni te înconjoară și stăruie în memoria pietrei, în memoria valului, toate așezate de natură ca să vezi cum omul devine amintire, devine piatră, val, cum fiul omului se înalță pe sine într-o fără de aseamăn și fără de sfârșit frumusețe. Eu încerc de fapt, iubito, tocmai despre această frumusețe să-ți vorbesc, adică despre frumusețea aceea care se înfățișează vederii, dar și despre frumusețea care stă ascunsă, așteptând să o descoperi, despre frumusețea care-ți intră în suflet și-l face să cânte, și despre frumusețea gândurilor noastre împreunate, dar mai ales despre frumusețea gândurilor tale pietricele de marmură în jurul unui leandru înflorit, în jurul unui dafin tânăr, pietricele de marmură din care se înalță steaua îndrăgostiților, din care se înalță înălțimile lumii acesteia, înălțimile celeilalte lumi, adică eu de fapt asta vreau să-ți spun, iubito, că înălțimile sunt pentru cei însetați, pentru cei care sunt la înălțime sau chiar și în adâncuri, chiar și acolo, dar numai dacă adâncurile vin din ochii femeii iubite.