Despre Scott Fitzgerald

E greu să spui ceva despre Scott Fitzgerald unuia care habar nu are de el. Grosso modo spus, Francis Scott Key Fitzgerald e un scriitor imens. One hit man wonder, cum s-ar spune în industria muzicii. Omul care a reușit să spună ceva, într-o singură carte. Posteritatea l-a catalogat nedrept ca făcând parte din așa-numita lost generation (generația pierdută a americanilor maturizați în perioada Primului Război Mondial). Dacă stau să mă gândesc mai bine, Dostoievski e puțin mai mare decât Scott Fitzgerald. Iar Andy Warhol în comparație cu Scott Fitzgerald e un nimeni. Și Harry Crews, și Hemingway și Exley, și Jack Kerouack, Salinger sau chiar Faulkner îmi par doar niște baloane de săpun în comparație cu Fitzgerald. 

Pentru mine, în general, foarte mulți oameni în comparație cu Fitzgerald nu sunt decât niște baloane de săpun. Deși uneori am senzația că în comparație cu Steinbeck, Fitzgerald e și el un balon de săpun. Așa că, în loc să scriu aici despre Fitzgerald, mai bine să vă scriu câte una alta despre Steinbeck. Sau n-ar fi mai bine să scriu aici despre Bukowski? Nu. Cred că mai potrivit ar fi totuși să scriu aici despre John Steinbeck. Numai că Steinbeck e atât de mare, încât despre el nici măcar nu se poate să scrii, de aceea am să vă scriu totuși despre Fitzgerald.

Dar să scrii despre Fitzgerald după ce ai scris despre Steinbeck e oarecum nepotrivit. Sunt prins efectiv în capcană. Fiindcă despre Steinbeck nu se poate să scrii. Cuvintele ar fi de prisos. De aceea n-am să scriu mai bine despre nimeni nimic.