♀♂
dragoste,
îți mărturisesc că m-am bucurat
în
sinea mea când ai plecat
după
prima noastră ceartă serioasă
am
și sărbătorit, în felul meu exuberant, desigur,
plecarea
ta și în același timp
revenirea
mea cu o totală satisfacție
la
oaza benefică de singurătate
doar
că după numai trei zile de jubilație
pe
care acum o consider total inutilă
ba,
mai mult, insultătoare
la
adresa ființei mele,
așadar
după numai trei zile amărâte
am
început să resimt acut lipsa ta,
trezirile
tale nocturne și inoportune
când
mă rugai să te țin în brațe
sau
să-ți fac o cafea tare
și
să-ți citesc cu voce tare
din
ultima carte cumpărată,
atingerea
rujului tău intens și lipicios
de
o culoare stridentă,
nimicurile
cumpărate cu regularitate
de
la chinezi,
plimbările
la ore imposibile
prin
piața din centrul orașului,
dar
mai ales dezordinea
din
lucrurile tale, ce pe atunci mă scotea
din
sărite ca orice gest în plus
pe
care îl făceai dintr-o inconștientă
și
puerilă atitudine
de
care acum mi-e un dor teribil
încât
umblu teleleu pe străduțele orașului viu
închipuindu-mă
cu nedisimulată indulgență
un
adevărat iubitor al hazardului
și
al incertitudinii
din
care am ajuns să mă hrănesc
în
fiecare zi
într-un
uimitor și uluitor exces.
Robinson Crusoe, sincer îți spun că ești dependent...dependent de scris)) și nu un scris simplu... dar unul molipsitor))
RăspundețiȘtergereMă și imaginez, ca-n filme, la un centru din ăla de recuperare, în care toată lumea ridică mâna și își spune numele prima dată: Bună, sunt Robinson Crusoe, și sunt dependent de scris...
Ștergerescrii frumos, insa cercul va fi rotund cand vei scrie frumos si nimeni nu'ti va mai spune asta. i can't tell u why, 's too precious.
RăspundețiȘtergereCred că înțeleg ce vrei să spui. Chiar înțeleg. M-am gândit la asta deja.
Ștergere