m-ai
sărutat dis-de-dimineață ca și cum
ai
fi știut de multă vreme că
în
pieptul meu funcționează
un
cuptor de endorfine,
de
molecule ale fericirii,
de
neurotransmițători
care
străbat marea corpului tău
urmărind
printre nurii tăi
corăbii
sărate,
naufragiate
și
fluturi
scăpați
din visul migdal.
ești
mai frumoasă goală
când
dimineața albă
facilitează
ușor accesul
unei
armade de fotoni
să-ți
străbată pielea
și
să te direcționeze
către
gura mea – portul cel mai sigur
al
fericirii
Cartagena
Saiz
Panama
omiepatrusuteoptzecișidoi
zi după zi
terra
nova
iar
și iar
“ – aruncă ancora, matroz cu părul
ud și fă-mi și mie o cafea bună cu lapte, sau fără, dacă nu mai avem lapte, cum
vrei tu, eu citesc mail-urile până te speli!”
Road, mi-a plăcut foarte mult și melodia, și poezia ta, ca întotdeauna. Mulțumesc mult, mult.
RăspundețiȘtergereE o plăcere să știu că ți-a plăcut, Ioana.
Ștergere