O zi neobișnuită din viața lui Lenny

“Povestea este în întregime adevărată, de vreme ce am născocit-o eu de la un capăt la celălalt...” Boris Vian

 

Îmi aduc exact aminte cum s-a întâmplat de fapt. Lenny purta costumul de la ziua Georgiei și cravata în formă de lăstun de câmp în ziua când a căzut peste bordul vasului de croazieră și, împreună cu mulțimea aia de alge și pești minusculi, a pătruns cumva până în cavitatea bucală a unei splendide balene albastre, cum nici măcar ursuzului Herman Melville nu-i fusese dat vreodată să vadă ori măcar să-și închipuie. Acolo, în esofagul mare cât salonul unui hotel, i-a văzut pe Xi Jinping și pe Thein Sein savurând o cafea și urmărind un meci de fotbal la televizor, așezați cuminți pe două fotolii de piele undeva chiar lângă Pranab Mukherjee și Manmohan Singh care se jucau zaruri, și lângă o doamnă pe care Lenny a recunoscut-o ca fiind Ri Sol-Ju, presupunerea fiindu-i întărită de faptul că la câțiva pași de ea se afla Kim Jong-Un care-i comunica ceva în coreeană consilierului său.

 

Lenny a ieșit din încăpere și a ajuns în sala de mese unde tot felul de personalități, de la fotbaliști la diplomați americani și președinți ai Institutului Antropologic Francez, serveau cina. Chelnerii, majoritatea filipinezi, pășeau printre mese ducând platouri cu tot felul de mâncăruri sofisticate: Ayatollahul Khamenei a plătit 3200 de dolari pentru un FleurBurger cu sos de trufe și încă 2700 pentru o sticlă de vin Chateau Petrus Pomerol, iar Choummaly Sayasone, deși a optat pentru o cină ceva mai ieftină, a ales pentru desert un Frrrrozen Haute Chocolate din 28 de tipuri de cacao, decorat cu foiță de aur comestibil în valoare de 30000 de dolari și a avut surpriza să găsească pe fundul bolului o brățară din diamante și aur de 24 de carate, iar un ospătar i-a oferit și o linguriță de aur pe care o putea păstra. Lenny a asistat, tot fără voia lui, la o dispută pe teme științifice între decanul Universității din Oklahoma și un lingvist de la un institut important din Stockholm pe tema influenței germanice din limbile islandeză și feroeză, în discuție intervenind și un istoric belgian care nu s-a putut abține să nu remarce că teritoriile Islandei și Insulelor Feroe au fost locuite în vechime de câțiva călugări irlandezi, până la invazia vikingă, și că principala influență, în opinia lui, atât pe plan lingvistic, cât și al obiceiurilor și tradițiilor, le aparține celor din urmă.

 

Lenny a părăsit discret sala de mese ajungând, cum s-ar spune, în stomac, unde în lumina stroboscoapelor l-a recunoscut pe Ronaldinho dansând asemeni unui vraci din Jamaica din timpul melodiei Get Free al celor de la Major Lazer, însă pe Lenny l-au uimit cel mai mult mișcările pe care Giuseppe Verdi, în ciuda vârstei, le executa și s-a deplasat înspre bar unde, în schimbul unei sume mici de bani, i s-au înmânat două săgeți de darts, a câștigat 100 de puncte și, ca recompensă, i-au oferit un urusuleț de pluș. În jurul orei douăsprezece post meridian, un angajat japonez l-a cazat pe Lenny în camera 37, dormitoarele de alături fiind ocupate de către acționarul principal al Rolls-Royce și Naser Al-Kharaf, emirul Kuweitului.

 

A doua zi, după un mic dejun cu un bufet suedez binemeritat, un inginer chinez i-a arătat lui Lenny schița unui sistem performant de filtrare a apei care intră în componența balenei, subliniind adesea că el a făcut parte din echipa care l-a proiectat, i-a explicat apoi rolul fiecărei piese, de la șuruburi la sisteme bielă-manivelă, pârghii, pistoane, bolțuri, dar, în ciuda prezentării oarecum bombastice, balena nu a avut un parcurs ideal, și nici o traiectorie perfectă: de la o vreme înota din ce în ce mai încet, și huruia ca un marfar soios, iar Thein Sein, cu simțul umorului mai dezvoltat, și-a permis să compare aceste zgomote cu un cântec de sirenă într-o discuție cu câțiva lideri europeni. În ciuda eforturilor inginerilor de a rezolva situația, simptomele acestei boli încă necunoscute continuau să se manifeste asupra balenei, abia după două săptămâni tehnicienii descoperind că problemele vin de fapt din zona stomacului, fiind “un fel de indigestie”, după cum a concluzionat un inginer. Această indigestie a durat încă o lună. Într-o zi, Lenny a străbătut la întâmplare esofagul până în laringe, iar acolo a simțit o forță neobișnuită care-l împinge în faringe, și din faringe în cavitatea bucală, iar din cavitatea bucală înapoi în Oceanul Indian.