În spatele instinctelor de vânător flămând

Ești atât de frumoasă încât, atunci când te privesc, hoarde de gânduri îmi macină simetria de nedescris a feței. Nestăpânite, mâinile mele învelite în sticlă vor să te atingă. Așa că te caută. Dar tu, discret, îmi tai așteptările ochilor, cu mersul tău desculț, pe linia descendentă a scărilor. Mă imobilizezi cu pașii tăi moi, trezind în mine instincte de vânător flămând. Te urmăresc pe trepte. Ca un canibal al amorului. Apoi, încerc să-mi dizolv nodul din gât respirând ușurat, lucru inutil, fiindcă nu-mi reușește decât să-l înghit – se pare că până și mărul lui Adam a intrat în jocul tău...

 

Ești atât de șireată...

 

Hainele alunecă în urma ta... Nici nu-ți poți imagina cât de gelos sunt pe fenomenul gravitațional ce te dezbracă, cât de ușurat mă simt că dantela rochiei nu te mai atinge, și cât de nestăpân pe mine încep să fiu la întrevederea sculpturii imaculate a trupului tău... Lași un decor alb în spate. Părul tău negru și lung, brunul ochilor tăi blânzi, vârful caju al sânilor creează un contrast aberant cu albul dantelei ce te-a dezgolit. Tu studiezi stângăcia mea de bărbat, zâmbind satisfăcută.

 

Mă amețești...

 

Plutești prin fața mea, răsucind aerul. Dacă clipesc – dispari... Atât îmi trebuie – o clipă – să-ți pierd goliciunea perfectă pe întuneric. Dar nu te caut, nu. Parfumul tău încă îmi spune că ești aici. Aud lângă coastele mele bătăile inimii tale. Atât îți trebuie și ție – o clipă – să mă faci fericit.

 

Nemângâiato ce ești...

 

Și, când te apropii din spate simt cum mi se recompune întreaga ființă pe baza unor alte substanțe, noi, ne-mai-încercate. Fiori aproape reci îmi traversează șira spinării. Stau neclintit în așteptarea unei plăceri imense. Nu am timp să tresar fiindcă tu... tu te plimbi deja prin părul meu și mă ademenești cu unduirile formelor tale curbe. Îți cobori mâinile peste umerii mei, peste pieptul meu, ca o viță-de-vie ce-și lungește sălbatic mlădițele nepotolite. Parcă torci. Nici nu-ți poți imagina ce ți-aș putea face, însetato...

 

Cu grijă, îți culeg brațele înlănțuite strâns în jurul gâtului meu, îți cuprind capul în căușul palmelor și te privesc tăcut în ochii tăi bolnavi de dragoste. Încerc cumva să-ți citesc întreaga esență, dar se pare că cel citit sunt eu și... încă nu încetez să mă minunez de imensele tale globuri brune. Tandră, îmi îngădui să-ți sărut pleoapele lungi de femeie ce iubește – cu aromă distinctă... Sărut ușor obrajii tăi de femeie ce a supraviețuit altor catastrofe sentimentale, altor bărbați, diferiți, neștiutori, învinși... Sărut și astâmpăr buzele tale ce ard de dorință până ce, în sfârșit, dau de mierea ta dulce. De gustul tău dulce.

 

Of, femeie dulce...

 

Îmi cauți mâna, ne împreunăm degetele, ne coborâm lent respirațiile peste așternutul plăcerilor noastre. Furișați, unul în celălalt, ne ascundem umbrele. E o potrivire mult prea excitabilă între noi doi. Nu ne oprim, chiar dacă ecoul mai are ceva de spus între noi – acum suntem una. Trupurile noastre, înfometate îndelung de potrivire, se pierd alunecos și retrăiesc perpetuu sentimentul regăsirii. Perpetuu, într-un fel de văpaie crescută și în câteva suspine încurcate într-un sărut de final, ori poate într-un final de sărut.

 

Tu te-ai născut să săruți...

 

Te urmăresc cum netezești cutele așternuturilor cu trupul tău șerpuitor, neastâmpărat. Nu stai locului, zâmbești, te strecori după albul din cearșaf, și am un sentiment de teamă că nu te voi regăsi acolo unde te-am lăsat. Mă grăbesc. Te regăsesc însă, de fiecare dată, te regăsesc zâmbind, alintându-te. Mă fixezi din plăcere cu privirea. Pari amenințătoare și pașnică, în același timp. Pari la fel, dar diferită în fiecare secundă. Pari indiferentă, dar și dependentă de mine. Pari o parte din mine. Ca o hoață de vise.

 

Și încă ce frumoasă hoață...!

 

Stai perfect întinsă pe diagonala patului și plăcerea asta mi-o dezvălui ca să aflu că mereu ți-a plăcut să dormi așa. Te răsfăț cu privirea de jos în sus, de sus în jos, de parcă te văd pentru prima dată. Te învălui în plăcere, cuibărindu-mă lângă tine. Mă așez în spatele tău, te cuprind și sărut cu marginea buzelor umărul tău stâng. Într-un fel de electrocutare plăcută, interzisă. Te agiți puțin și râzi, te întorci cu fața spre mine și... văd din nou privirea aceea... Privirea aceea vulnerabilă, ce caută mângâiere. Închizi ochii, în semn de așteptare a unui sărut. Tulburat de frumusețea ta, pe care visele mi-a așezat-o pe tavă, ezit... Deschizi ochii, mă mângâi ușor, mă provoci... dintr-o dată sari din pat, și așa dezgolită te prefaci că îți cauți treabă prin fața mea.

 

Ca o furnică...

 

Umbli de colo colo iar ochii mei fac același lucru deodată cu tine. Zâmbești jucăuș, tentant, în continuu. Ironia feminității tale mă scobește în piept din nou. Mă arde. Aș mușca din zâmbetul tău cu poftă, aș rupe din el, căci sculptează prea multă frumusețe în ființa ta de femeie desculță. Și te-aș alerga nopți la rând. Mai ceva ca în noaptea asta. Ți-aș obosi goliciunea tălpilor. Apoi te-aș prinde, de mijloc, ca pe o albină, așa... ca să-ți arăt că apucând transparența trupului tău, mă pot juca la nesfârșit cu sufletul tău de... femeie ștrengară.

 

Și ce femeie!