duminică, 3 noiembrie 2013

Și parcă, totuși, ne cunoaștem!







Nu te știu.
Nu mă știi.
Încă nu ne-am atins
Și parcă,
Totuși,
Ne cunoaștem!
Ne întâlnim
Zilnic
Atunci
Când
Fiecare dintre noi
Își privește chipul
În oglindă.
Cum arătăm?
Părul tău este
Negru și lung.
Al meu șaten
Și mediu.
Tu ți-l piepteni
În stânga,
Eu spre dreapta!
Când întind mâna
Prin oglindă
Să-ți mângâi
Obrazul,
Ți-l simt fierbinte
Ca gândul acesta,
Mut,
Care ne desparte.






5 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Îți place mult poezia, din ce îmi dau eu seama. Am dreptate? :)

      Ștergere
    2. upsss...m-am dat de gol :)
      da, ai dreptate ....ador poezia :)

      Ștergere
    3. Îți place muzica bună și... poezia. Ai o profunzime lirică, intuiesc.

      Ștergere
  2. nu exagerez, dar nu pot trăi fără muzică...îmi este vitală, ca aerul și apa :)
    cât despre poezie ...mmm, îmi este tatuată pe suflet :)
    heee...ești drăguț, dar nu știu dacă dețin o așa profunzime :), dar îți mulțumesc pentru viziune :)

    RăspundețiȘtergere