Ieri am ieșit la o
cafea cu Laura. Și cu Ioana. Ni s-a alăturat apoi și Alexandra. Am vorbit
despre toate cele. Am râs. Am sporovăit despre toate lucrurile nesemnificative
care ni s-au întâmplat în ultimul timp, până ce discuția a deraiat, inevitabil,
înspre ideea de cuplu, de dragoste în doi, de singurătate în doi. Le-am
ascultat cu mare atenție și, după un timp, habar nu am de ce, am schimbat la 360
de grade sensul discuției, și mi-a ieșit pe gură întrebarea asta: Voi cum ne vedeți? Adică... de ce ne iubiți?
*
Alexandra:
... Vă iubim pentru că
purtați bluze ce vă pun întotdeauna în evidență umerii, așa că ne imaginăm
mereu că arătați cel puțin la fel de bine și goi (râde cu poftă); vă
iubim pentru că mințiți atât de frumos și pentru că voi dați întotdeauna un sens
sânilor, pentru că ne dați fluturi în stomac atunci când vă puneți mâna pe
talia noastră și ne priviți în ochi sau vă apropiați coapsele de ale noastre.
Pentru că ni se accelerează bătăile inimii când ne dați atenție, pentru că
aveți mâini și buze care te-ar face oricând să te simți bine și pentru că toate
astea fac parte din procesul de creație. Vă iubim pentru că sunteți acolo când
se strică instalația, când se arde becul sau când se ia cineva de noi,
pregătiți mereu să vă manifestați masculinitatea, vă iubim pentru că folosiți
parfumuri cu esență de mosc sau santal și pentru că flirtrați tot timpul,
pentru că ne dezbrăcați din priviri și pentru că vă putem face, dacă vrem, să
ne plătiți chiria cu un simplu sărut. Vă iubim pentru că ne vedeți mai frumoase
decât suntem, pentru că ne machiem uneori pentru voi, îmbrăcăm rochii mulate și
cu decolteuri, ținem cure de slăbire și voi ne faceți să ne simțim frumoase
chiar dacă ne găsiți seara în pijamale, nemachiate și cu două kilograme în plus,
vă iubim pentru că avem fantezii cu pictori boemi cu degete zvelte și
puternice, cu păr lung, ondulat și cămăși descheiate la primii nasturi de sus.
Vă iubim fiindcă definitivați noțiunile de tango, de vals, sau toate celelalte
dansuri care ne dau fiori, pentru că definitivați sărutul, sărutul franțuzesc,
sexul, amorul și, nu în ultimul rând, pentru că ne dați posibilitatea de a
deveni mame. Cam asta ar fi, așa, pe scurt, din punctul meu de vedere.
*
Ioana:
... Eu cred că vă iubim
pentru că uneori adormim alături de voi și vă îmbrățișăm de fiecare dată când
alunecați în panta somnului și vă uitați trupurile mari pe pat, cu totul, lângă
noi. Și mai cred, deși nu sunt încă în totalitate 100% sigură, că vă iubim
pentru că orice femeie vrea să salveze măcar o singură dată un bărbat de la
singurătate. Dar și pentru că ne îngăduiți să fim utile și pentru că ne dați
impresia că aveți nevoie de noi sau pentru că ne lăsați să vă salvăm chiar și
atunci când ați putea să vă salvați singuri. Avem o slăbiciune sentimentală
pentru voi și pentru că ne întrebați mereu dacă ne e cumva frig și fiindcă ne
oferiți haina voastră, cu prețul propriei voastre călduri. Ori fiindcă ne
deschideți ușile și ne lăsați să pășim primele, știind că noi știm la ce vă
uitați voi de fapt și că ne dorim să vă uitați chiar și atunci când nu o
faceți. Pentru că vă simțiți obligați să plătiți, uneori, și pentru că ne
refuzați subtil atunci când ne oferim noi să plătim. Vă iubim pentru că e
interzis ca un bărbat să aibă mai multe soții. Pentru că ne permiteți să vă
culegem scamele de pe haine, să vă aranjăm gulerele sau chiar să vă facem nodul
de la cravată. De fapt, vă iubim pentru că datorită vouă învățăm să facem un
nod la cravată chiar înainte să apară un bărbat în viața noastră, doar de
dragul acelui moment. Vă iubim pentru că știm că și voi știți că nimeni nu face
un nod la cravată mai bine decât o femeie. Dar și pentru că puteți desface
borcane. Ori pentru că gătiți pentru noi, sau pentru că gătim noi special pentru
voi și mai ales pentru că întotdeauna mâncăm împreună. Și pentru că faceți
concesii. Pentru că ne iertați. Pentru că vă cereți iertare. Vă îndrăgim pentru
că vă ascundeți masculinitatea undeva în interior, după toate straturile
superficiale de haine și piele și pentru că ne lăsați pe noi să o descoperim
treptat. Suntem atrase de voi pentru că vă postulați cu orgoliu masculinitatea,
dar ne lăsați pe noi să vă desfacem ca pe niște dulăpioare și să găsim înăuntru
lucruri dulci și pufoase. Vă iubim pentru că vă lăsați barbă. Pentru că vă
jucați cu animalele, pentru că țineți copiii mici în brațe, pentru că aveți
mame pe care le iubiți.
*
Laura:
... Vă iubim așa...
pentru că ne distrați și ne faceți să râdem minute în șir. Pentru că sunteți
duri, pentru că aveți voi perioada aia în care vă lăsați părul lung, pentru că
ascultați rock, dar și Etta James, chiar dacă nu recunoașteți, și vă iubim
pentru că ne dedicați melodii ori pentru că le fredonați prin casă sau atunci
când reparați ceva. Pentru că fumați. Vă iubim pentru cum fumați, pentru cum vă aprindeți țigările, pentru cum le țineți
între degete și pentru cum dați drumul fumului să iasă printre buze. Pentru
toate reclamele la after-shave din lume. Pentru că oftați. Pentru că plângeți
când nimeni nu vă vede. Pentru că citiți detașați. Pentru că vă plac clasicii
ruși, pentru că vă fură Nichita, Salinger, Shakespeare sau Schopenhauer. Ori
alți filosofi boemi. Pentru că nu dați citate celebre în condiții neprevăzute.
Pentru că vă uitați la filme bune. Pentru că pictați. Pentru că uneori scrieți.
Pentru că știți folosi o bormașină. Pentru că sunteți cei mai buni în orice
meserie din lume. Pentru că știți că nu ați fi cei mai buni într-o meserie fără
noi, femeile. Pentru că ne zâmbiți pe stradă fără ca noi să vă cunoaștem.
Pentru că sunteți actori. Pentru că ne priviți subtil în mijloacele de
transport în comun. Pentru că și noi facem asta și ne imaginăm automat cum ar
arăta nunta noastră. Pentru că vă așezați în genunchi când ne cereți în
căsătorie și, în definitiv, pentru că, până la urmă, ne cereți în căsătorie. Și
nu în ultimul rând, pentru că scrieți atât de frumos despre femei și pentru că
vă aduceți aminte pe 7 martie că a doua zi trebuie să ne cumpărați flori.
Ești un foarte fin psiholog, dragă Road, cunoști atât de bine chichițele sufletului omenesc. Eu, tot cu ale mele:aștept să-ți țin cartea în mâini, să te citesc de-acolo. IOANA..
RăspundețiȘtergereAm început să lucrez la primul meu roman. În câteva luni, sper să reușesc să vă fac o surpriză plăcută tuturor celor care mi-ați devenit atât de dragi aici, în casa provizorie a cuvintelor mele. Și... mulțumesc pentru frumoasele cuvinte, IOANA...
ȘtergereIubim barbatii pentru ca ne fac sa ne simtim frumoase,pentru ca in ochii lor suntem cu adevarat nepretuite,ii iubim pentru ca ne-au cucerit inima,pentru ca ne stapanesc sufletul,ne iubesc trupul si ne saruta ochii,ii iubim pentru ca inainte de a ne fi iubiti ne sunt prieteni,ii iubim pentru ca ne iubim pe noi iar ei scot la iveala tot ce avem noi mai frumos,mai bun,mai cald,mai delicat...
RăspundețiȘtergerePentru asta, si pentru mult mai multe alte lucruri, eu le multumesc,le multumesc ca exista,le multumesc ca ne permit sa le invadam sufletele,le multumesc ca ne iubesc si ne fac atat de fericite !
Pentru acest comentariu sensibil și onest, îți mulțumesc și eu, de asemenea.
RăspundețiȘtergereTe-am descoperit intamplator, cineva copiase un articol de-al tau si l-a postat pe un site pe care-l moderez, asa am ajuns sa te citesc ..
RăspundețiȘtergereDe cateva zile imi bucur retina, imi incarc sufletul cu frumos, vibrez cu fiecare cuvant asternut de tine intr-o maniera atat de ..sublima.Te felicit din toata inima mea, oricine esti tu ..suflet de OM !
Al3ssa
Al3essa, mă bucur că te întâlnesc. Se spune că întâmplarea este cea mai romantică întâlnire. Așa că prețuiesc această întâlnire și mă bucură enorm că îți place casa cuvintelor mele, al gândurilor, realităților și viselor proprii.
ȘtergereRoșesc și mă mă bucur ca un copil pentru cuvintele tale de apreciere pe care mi le adresezi, dar o fac cu speranța că vei mai poposi aici, în acest spațiu, în care îmi doresc să se scrie și despre "altceva".
*Din grabă și emoție am făcut și câteva greșeli de tastare: casa cuvintelor mele, a gândurilor, ...
Ștergere*mă bucur