În vecinătatea caimanului

vecina-mi nimfomană dă din gură

lacomă, mișcând lasciv din pleoape

când scapă, delicat, printre supape,

înjurături ce-mi încrețesc frizura.

holbându-și cele două periscoape,

îmi zice: „bă, mânca-ți-aș anvergura

acu văzui, e ruptă garnitura,

repară-mi-o și dă-te mai aproape!”

ca un olar dement, vrea să-mi frământe lutul,

încerc să fug. parez ca jackie chan.

deși când pârjolește, tantrică, ținutul,

o rog ostracizat pe un divan,

să-și bage-n gips, isterica, sărutul,

dar ea m-atacă brusc, ca un caiman...