iubește-mă așa... ca și cum aș fi dumnezeul lucrurilor mici, care îți plac,
iubește-mă tandru, de dragul verilor pierdute fără mine
iubește-mă de dragul șosetelor desperecheate, de dragul marinarilor beți,
de dragul vremurilor trecute,
iubește-mă corect
iubește-mă cum ai citit tu în cărți că se iubesc îndrăgostiții
iubește-mă de parcă aș fi cel mai timid colibri
iubește-mă ca o chinezoaică ce sculptează în orez istoria sărutului
iubește-mă
iubește-mă uimită
iubește-mă ca pe-un înecat căruia îi dai cea mai proaspătă respirație
iubește-mă de parcă ai mai avea foarte puțin de trăit
iubește-mă de dragul florilor veștejite din mâna bătrânului ce încă
așteaptă
iubește-mă ca atunci când ai puterea să negi cele mai crunte vorbe de adio
iubește-mă fără cusur
iubește-mă perfect
iubește-mă ca pe-o grenadă înainte s-o arunci
iubește-mă de parcă ai auzi tot ce ai dori să auzi când facem dragoste
iubește-mă ca înainte să te tunzi militărește
iubește-mă la zero
iubește-mă ca și cum ai face cea mai mare greșeală
iubește-mă de parcă ai plăti pentru toate păcatele
iubește-mă de dragul vremurilor trecute și viitoare
iubește-mă de parcă ai vrea să-mi faci un copil,
iubește-mă cu nerv, ca pe-un derbedeu de copil fugit de-acasă
iubește-mă omogen, pe fiecare centimetru al pielii,
iubește-mă cu ochii deschiși,
sau iubește-mă în fiecare minut și indecent
și imaculat
si tu pe ea?
RăspundețiȘtergereEu i-aș da totul. Numai să fiu eu și ea, noi doi, singuri. I-aș purta Și pașii eleganți care nu mai vor s-atingă solul, numai să fie a mea. Apoi, fiecare dintre noi s-ar mândri cu un tiv în palmă, sperând că inima e doar o piersică coaptă care moare de ciudă că-i stă în cale o coajă tare a sâmburelui care-i împiedică înaintarea spre celălalt. Am asculta greierii de vară și-am refuza să mai cunoaștem oameni. Suficiența noastră ar exclude iremediabil orice ochi străin, care privește pe furiș cum ne-am iubi în lanul de grâu tăiat oblic de o miriște arsă la colțuri. Din câteva shot-uri, toate atingerile noastre indecente s-ar transforma în fotografii Agfa nepermis de intime. Ar fi ca și cum ai trimite în plicuri de fum scrisori de suflet în cer. Și cred că tot farmecul ochilor ei te-ar hipnotiza la nesfârșit, ea neștiind cum să potolească foamea bărbatului îndrăgostit. Mi-ar umple pieptul cu mai multe inimi.
RăspundețiȘtergereIar în prima după-amiază de concediu din Gustar am sta pe-un acoperiș colorat de casă amândoi, ținându-ne cu ambele mâini pălăriile atinse la foc automat de fluturii permanent atrași de sticla noastră de vin aromată. Și-mi închipuiesc cum lucrurile s-ar opri mai apoi din mișcare pentru câteva clipe, înainte să se piardă în zgomot. Am prețui din zâmbete ceea ce englezii numesc a lazy afternoon căutând c-un singur ochi deschis ultima picătură de la fundul sticlei. Am fredona un ritm la întâmplare într-o lume care nici măcar n-are habar de existența noastră. Și-am alerga spre prima plajă ocolind toate furnicile de pe borduri, desculți, și țipând de bucurie că suntem numai noi acolo. Poziționați cu degetul arătător într-un mod provocator spre soarele fixat pe cer. Am fi atât de vii, într-o lume înroșită de îmbrățișări și de răsărituri prelungite. Ea chicotind m-ar avertiza să nu mă apropii și nici să n-o iau în brațe până când nu se azvântă roua de pe firele de iarbă, dar eu n-aș rezista așa o veșnicie, cum nu rezistam nici când bunica nu mă lăsa niciodată să sar în apă, cel puțin nu înainte ca soarele să fie deja încântat de pietrele mari și încinse sistematic de caniculă lui oarbă.
Iar când dimineața pe-ndelete ni s-ar subția, șiroind pe la încheieturile mecanismului imperfect dezvoltat de-o zi de vară ce se desface ca o lalea olandeză, adusă de la întuneric la lumină, și acționată de nenumărați scripeți, i-aș săruta umerii goi până s-ar trezi zâmbind să fie martoră la urmele lăsate de picioarele ei desculțe în nisipul încă umed și cleios, șterse ca o cerneală incoloră.
Aș iubi-o la fel de tare, și eu, pe ea.
Dar în ultimele secunde deja îmi dau seama că nu voi fi atât de norocos s-o găsesc de prima dată, și că momentan ea nu e decât o reacție chimică a imaginației mele acide care interacționează cu substanța bazică a dimineții de august în care mi-ar plăcea să ne trezim împreună devreme, și-n care să scot un țipăt ca un tăiș de secure care să amprenteze toate diminețile ce vor urma fără apariția ei, dimineți încadrate într-o așteptare nespusă, de parcă o întreagă blasfemie s-ar așeza peste-un rug cuprins de flăcări și de mure dulci, vremelnice.
genial! " Ar fi ca și cum ai trimite în plicuri de fum scrisori de suflet în cer." ...ai iubit vreodata asa , nebuneste?
RăspundețiȘtergereDa, am iubit. Mai mult decât nebunește, aș zice.
ȘtergereNu se simte, în scrierea mea?
Ștergeredoar cineva care a iubit poate sa scrie asa frumos, dar ma intrebam... esti dispus sa iubesti la fel de mult?
ȘtergereCred că aș mai fi dispus să iubesc atât de mult, măcar o ultimă dată, numai să mai am norocul ăsta, de a găsi sau de a fi găsit de cineva despre care inima mea să spună: uite, ea are cheița ce mă poate deschide...
Ștergere