joi, 6 februarie 2014

Aidoma unui geniu al machiajului





Poți să-ți pui toată speranța în câteva fumuri. Într-o linie sau într-o înțepătură. N-o face, iubito. Pune-ți mai bine speranțele în mine. Eu sunt visul. Lasă-mă să te am. Lasă-mă să te lucrez. Știu, ai putea să-ți pui cu ușurință nădejdea în toate aceste acorduri de muzică care fac întunericul mai fin. Mai agreabil și tandru, iar lucrurile care întristează – puțin mai prietenoase. Pasează-mi coșmarurile tale mie. Lasă-mă pe mine să înec, în locul tău, toate acele fiare sălbatice care te bântuie, vrăjite de iluzia incontinentă a hranei. Lasă-mă pe mine. Eu sunt asemenea turmelor ce îmbuibă foamea cu cele mai izbutite senzații false. Lasă-mă să te acopăr. Să te iubesc. Te implor, nu te mai amăgi. Împrejurul tău sunt atâtea lucruri și fiecare dintre ele corespunde unei definiții din mintea ta. Nu te amăgi. Lasă-mă să te ajut să fii și să devii cel mai frumos vis. Lasă-mă să te lucrez ca pe o sămânță de cânepă care corespunde viselor din mințile oricui. Pune-ți toate speranțele în mine. Adu-ți aminte că toate lucrurile din cap pot ajunge într-un final la mine. Lasă-mă să te frământ. Lasă-mă să te lucrez. Eu te știu iubi ca nimeni altul. Eu lucrez încet și atent și fac imposibilul. Sunt aidoma unui geniu al machiajului, numai că eu machiez sentimente și dureri trecute.




 

2 comentarii:

  1. nota zece pentru tot ce scrii, sunt mai mult decat placute. iar pe asta as dori sa o "etichetez" asa fictiv ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere, Ștefan, mă bucur că treci repetat pe aici, prin casa virtuală a gândurilor mele. E un sentiment reconfortant să întâlnești oameni de pretutindeni, atrași de sens, de cuvânt, de frumos.

      Ștergere