O altă dimineață spartă de cocoșii care cântă

e o altă dimineață spartă de cocoșii care cântă

în jurul meu

în țoale murdare

dar eu caut mirosul de cafea

și visez dromadere

abia apoi îl aud pe vecinul meu Van Damme:

într-o zi o să-ți crăp capul, înaripat nenorocit!

Nici ploi nu mai avem din cauza ta!

cred că voi repara eu totul

așa că mă ridic și plec știind că vecinii mei, nebunii

au să mă lase să-mi văd cumva de viață

mă plimb pe străzi / undeva văd o femeie ce seamănă cu tine

mă întreabă de ce tac și îmi întinde o țigară /

eu îi zbor tot pachetul cu mâna dreaptă

mă trezesc în același loc cu miros de tămâie

îmi pun mâinile laolaltă

vecinul meu Van Damme nu e nicăieri

nu mai apare

aș vrea să mă intrige cineva

să promit că am să repar eu totul

iar dacă nu reușesc, atunci

puteți să-mi spargeți țeasta

ne-am înțeles?

(băăă Bulgakov să știi că eu îmi bag picioarele în ea de viață!

ăștia habar n-au că poemele bete se scriu cel mai bine când nu ai

nici-o-picătură-de-alcool-înăuntru!)