Nu e numai dragoste

Nici nu-ți poți imagina cât de tare îmi bate inima când te văd ciufulită, și dezbrăcată în fața oglinzii din dormitor, e un sentiment care îmi amuțește și îmi despică limba în două, simultan, de la prea multă dorință și fericire strecurată în vene. Ești femeia de care m-am îndrăgostit. Cu siguranță ești. Iar atunci când intru în camera ta, respir un fel de gaz plin de înțepături plăcute în loc de oxigen și-mi vine să te iau în brațe, pe sus, să te sărut și să-ți zâmbesc așa, drăgăstos și copilărește, prostește. Nu-mi pot da seama ce-mi faci și nici de ce mă comport așa, ca un pescăruș fericit aflat într-o continuă derivă. Cred că te iubesc. Iar noaptea, când dai pernele la o parte și mă cauți în somn, mi se electrizează întreaga piele, e ca și cum te-ai strecura printre coastele mele subțiri, diluate, numai ca să-mi cauți dragostea, și blândețea intimă. Îți place să fii strânsă între două bătăi de inimă, trezită în miez de noapte și iubită pe toate părțile, pusă la colț și admirată din toate unghiurile (posibile și imposibile), cu toate formele tale dezvelite rotund de privirea mea. Sunt secunde de plăcere neîntrerupte în care simt cum tresari și tremuri în tine, și o faci așa... epileptic, cum îți place ție să spui, și aș vrea să știi că atunci ochii mei realmente mușcă din tine, cu poftă, molfăind printre pleoape, atras de mirosul de pulpă 100%, de carnea ta roșie de sub sâni, ca și cum aș fi o insectă care roade în tine miezul... până la sâmbure.

 

Poate că noi bărbații vorbim uneori în limba noastră încâlcită, neînțeleasă. Dar mi-ar plăcea ca preț de câteva secunde pline să poți traduce din ochii mei toată dragostea ce ți-o port. E noapte târziu când scriu, te privesc cum dormi lângă mine și-mi tremură mâinile. Mâinile mele încă nu se descurcă cu mirosul tău de femeie frumoasă, vie, aromată, așa că tremură. Iar gura mea vrea să te sărute chiar și atunci când dormi. Îmi vine să pun mâna pe aparatul de fotografiat și să-ți fac poze, în timp ce dormi. Ca să înțelegi de ce mi-ai invadat lumea. Și sângele. Și porii. Îmi place că ne atingem chiar, dar poate și mai ales, atunci când nu o facem. E o senzație stranie și plăcută. Tare plăcută. Când îmi vei zâmbi dimineață, și știu că o vei face, avidă de porția de dragoste matinală ce crezi că ți se cuvine, am să-ți arăt tot ce-am scris acum, tot ce scriu acum, și să decizi tu, de una singură, dacă e ceva în neregulă cu mine, să verifici dacă mai sunt bărbat sau dacă m-am transformat într-un îndrăgostit simpatic, naiv, și să-mi spui apoi dacă mai pot fi și una și alta de-acum înainte. Nu mă pot abține, roșul buzelor tale nu-i un roșu ușor de suportat. Mă simt de parcă privirile ne-ar fi întoarse înspre înăuntru. Și nu ne vedem. Dar nu e nevoie. Ne știm. Fiindcă aerul dintre noi este, a fost, și va fi o zonă erogenă, intimă. Ceea ce se întâmplă acum cu noi doi nu e doar atracție. Nu e numai dragoste.

Este mai mult, și altfel, decât și una și cealaltă.