De ziua ta, ne-am
dezbrăcat, grăbiți. Și ne gândeam de câte pistoale cu apă avem nevoie să zburăm
creierii copacilor... înfloriți. Neglijentă, neatentă, tu îmi lipeai pe suflet
iubirea, homeopat, după lungi discuții în pat. Visam în doi, ploua cu vorbe
între noi, iar eu de dragul tău râdeam-plângeam și am deschis un geam. Mă
înecam.
Te-ai strecurat în mine
tiptil, prin tot orgoliul masculin. Te-ai cuibărit; întinsă pe trupul meu. Două
săruturi mi-ai așezat pe... buze, iar în urechi îmi zumzăiai doar scuze.
“Dragostea se tratează la pat. În
pat.”
Știu iubito, n-am
uitat. Oare m-am tratat? Trupul scârțâie și vrea să-mi spună: - Stai!, dar
sufletul îndeamnă: - Dragoste nebună, hai!
Ce să fac?
Și când e ziua ei, o dată pe zi? :) Sau pe noapte...
RăspundețiȘtergereZiua ei la propriu e în decembrie. Dar eu încerc să-i fac ziua ei în fiecare zi. Zi în care includ noaptea. Și toate zilele lipsă. Și zilele în care i-am lipsit. În care am fost lipsă, în care mi-a fost lipsă. În care ne-am fost lipsă.
Ștergere