Ceva se întâmplă cu noi. Realizez asta pentru că nu-mi place să te știu în
trecut, adică nu-mi place să locuiești acolo unde fug uneori oamenii, în
întunericul amintirii, chiar dacă prima ta îmbrățișare și primul tău sărut nu
se mai șterg din memoria mea, chiar dacă zâmbetul tău se tot zbate să ajungă
aici, la marginea acestei prezențe. Ceva se întâmplă cu noi. Realizez asta
pentru că nu-mi place nici acest prezent fără tine, și nu-mi place nici
viitorul din care lipsești, adică aș vrea un timp numai al meu cu tine, un fel
de anotimp al formelor pline de mister, angeline, un anotimp al iubirii
depline, în contratimp cu toate anotimpurile. De fapt, aș vrea să fiu anotimpul
tău, anotimpul frumuseții tale, și oglinda în care te privești dimineața după o
lungă noapte de dragoste, aș vrea să fiu ziua ta de naștere, ziua nunții tale,
ziua când naști, ziua în care toate femeile poartă numele tău, și, nu în cele
din urmă, aș vrea să fiu veșnicia în care numele tău poartă numele meu și îl
luminează.
Cum zicea Nabokov ca poate fi analizat un scriitor? Povestitor , professor , vrajitor.... Nu -mi dau seama cat % esti povestitor sau scriitor , dar vrajitor , ESTI! Mare vrajitor de suflete! Tu nu ai nevoie de aprecierile mele atat de banale pe langa scrierile tale , dar ... nu am putut sa trec asa , nepasatoare. In fata frumosului ma opresc intotdeauna.....Voi incerca sa nu mai comentez nimic din ceea ce scrii ptr. nu devein plictisitoare, dar de citit ...nu pot sa promit ca nu o voi face.
RăspundețiȘtergereAprecierile tale sunt aprecieri, și prin urmare mă bucură enrom, recunosc. Nu sunt deloc banale, ba dimpotrivă. Și m-aș bucura să comentezi în continuare textelor mele, să schimbăm impresii, gânduri, tente. Chiar găsesc feed-back-ul tău încurajator, ferm, și în nota simțămintelor pe care mă străduiesc să le aștern aici. Prin urmare, îți mulțumesc, și o să aștept comentariile tale cu bucuria unui florar care așteaptă primăvara.
ȘtergereAm zis eu ca esti un mare vrajitor! Uite cum am si uitat ca imi propusesem ca cel putin o vreme sa nu mai intervin cu nici un comentariu, dar pas' de reuseste daca poti! Cum sa te impotrivesti cuiva care nu doar ca scrie frumos , dar are si o atitudine pe masura! Vrajitor ce esti!!!!! In alta ordine de idei , cea care se bucura , sunt eu Ce bine ca esti....
RăspundețiȘtergereSunt efectiv norocos, și aș îndrăzni să spun binecuvântat, să am asemenea cititori empatici, aparte, înțelegători. ca tine. Eu sper să intervii mereu cu comentarii, ele fac de fapt, cel puțin din punctul meu de vedere, deliciul unor schimburi de impresii pe care nu le putem intersecta prea des prin călduțul cenușiului cotidian. E rândul meu să-ți spun CE BINE CĂ EȘTI! - ca substitut al acestui zâmbet pe care mi l-ai provocat și pe care nu-l poți vedea.
ȘtergereDar ma bucur de existenta lui! A zambetului tau. Sunt convinsa ca va genera noi magii pe care ni le vei impartasi si noua . Si ce zici tu? norocos, binecuvantat? Ca intr-un joc de copii, eu spun asa: noi primii! Tu ai primit binecuvantarea ..din alte emisfere! Si nu toti au parte de asta. Binecuvantatule!.....Acum ,analizand acest ultim cuvant , auzi cum suna? Robert, cel care cuvinteaza bine. Norocosii de noi!
RăspundețiȘtergereRobert Cuvântătorul :)) Sună a nume ecleziastic din calendarul bizantin, mă amuză bine de tot :)) Mă binedispui de-a dreptul! Iar cum nu putem cădea de acord care parte e mai norocoasă (cel ce scrie ori cel ce citește) să zicem atunci că norocul și bucuria e concomitent în ambele tabere. Ești o sursă intense de zâmbete, deja simt asta.
ȘtergereAm o meteahna veche: scepticismul! Ma gandesc ca esti asa de politicos cand raspunzi, incat nu pot sa nu ma intreb...ce este dincolo de aceasta politete. Dar........... ptr. ca scrii atat de frumos , esti "absolvit" de orice vina! Pe cuvant! Si nu cedez deloc. Norocosii suntem noi , cei ce te-am descoperit.Asa sa stii!
RăspundețiȘtergereDincolo de această politețe e un om atipic. Unul demodat. Cu armură dură, călită, dar și cu limbă dulce, educată în timp să fie concisă cu celălalt.
ȘtergereM-ai convins! Acum ai fost si professor [parte din cele trei caracteristici ale scriitorului] pe langa vrajitor. Mi-ai dat un raspuns clar concis , ferm. Demodat? Esti cel mai interesant demodat .Parol!
Ștergere...am uitat ce era mai important. Cand gresesc , corecteaza-ma; nu lasa sa supar un ....vrajitor demodat!
ȘtergereMă bucur să aud că mă găsești interesant. Adică a fi interesant pare un deziderat tot mai tentant într-o lume în care uniformizarea, standardizarea și banalitatea devin sufocante, așa că primesc sincer și deschis această încadrare. Sunt demodat, da, poate nu ca fel, ci ca spirit, probabil, dacă îmi îngădui să mă exprim forțat, și poate nu în felul magicianului lui Fowles, dar măcar în felul nebuniei lui Kerouac, care își dorea să descrie emoția de pe fiecare drum pe care ne aruncă viața.
ȘtergereN-aș putea să te corectez, găsesc direcția gândurilor tale, deocamdată, fără cusur, cel puțin a celor expuse aici.
Te inteleg perfect in ce ai scris, amice. Absolut perfect. :)
RăspundețiȘtergereEmpatia scriitor-cititor, cu inversarea permanentă de roluri, mă captivează mereu și mă intrigă intelectual, deopotrivă. Așa că primesc emoționat gândul tău bun.
Ștergere