Trecutul
n-are viitor.
Eu,
ca o clepsidră colorată
Spărgeam
în clipe
Viața
toată.
Îndrăgostit
fiind,
Prin
oraș defilam,
Eram
inexistent,
Erai
inexistentă,
Eram
naiv, ca un fluture de mai,
Îndrăgostit
eram, îndrăgostit trăiam.
dar are un prezent .....
RăspundețiȘtergerefrumos :)...tu , chiar ești o oază de liniște :)
Literatura, cuvintele compensează. Ele umplu temperamentul meu sangvinic cu oaze de liniște.
RăspundețiȘtergere:)
iar eu mă bucur că le împarți cu noi :)
RăspundețiȘtergereAr fi păcat să nu le arăt și altor ochi însetați de forme dense. :)
RăspundețiȘtergereChiar de curând am citit Pygmalionul lui Shaw și am vizionat filmul My fair lady.
RăspundețiȘtergereAșadar, pot să spun sincer și răspicat că sentimentele și emoțiile tale simple, aduc un plus de bucurie în sufletul cititorilor tăi. Tot ceea ce creezi tu este mai dulce ca laptele cu cacao, mai răcoritor ca briza mării înainte de răsăritul soarelui și mai minunat ca amurgul în toată splendoarea sa!
Oh, My Fair Lady - Unul dintre filmele mele preferate, îmi aduc aminte cu mare drag de el.
RăspundețiȘtergereMă copleșesc cuvintele tale de apreciere, dragă Zoe. Și mă bucur că te pot surprinde. :)
Zâmbesc, și am în minte mitul lui Pygmalion, dar și ideea snobului Henry Higgins, care vrea să facă dintr-o florăreasă - Eliza Doolitle - o mare doamnă ce vorbește cu accent specific claselor elitiste londoneze.
RăspundețiȘtergereUna dintre piesele mele preferate de teatru.
Lasă multă morală în spate această capodoperă a lui Shaw.
Eliza Doolitle mi se pare un personaj atât de complex și totuși, atât de simplu! Aș putea să o descriu asemeni unui idol al eternului feminin : adică, acel gen de femeie care dorește, i se îndeplinește, iar după care își clădește independentă imperiul!
RăspundețiȘtergereMi-ai citit telepatic gândurile. Da, e un personaj exemplar dacă vrem să ilustrăm pretențiile femininului modern. :)
RăspundețiȘtergere