Așa ar trebui să fie

Așa ar trebui să fie. Să mă ții de mână și să-mi spui de ce mă placi. Să nu te sustragi, să nu mă distragi, să nu râzi într-una. Să ningă în Kalahari iar puii de elefant să se bălăcească în zăpada de un metru. Să-mi explici cum te poți juca cu dragostea mea fără s-o pierzi, să-mi spui de ce plouă pe Venus și cum am putea face noi doi ca întreaga planetă să miroase a iarbă proaspăt cosită și a Sânziene. Așa ar trebui să fie. Să dormim doar trei ore pe zi, iar noaptea să numărăm constelațiile și să ne povestim visele de după-amiază. Să respirăm cu inima, iar plămânii să ne fie faruri. Să ne facem, cu rândul, cafea unul altuia în fiecare dimineață, și să facem dragoste ca și cum am fi uitați prin văile sălbatice ale luceafărului de seară. Așa ar trebui să fie. Să iubesc o singură femeie, precum șacalul mama puilor săi. Să iubești un singur bărbat, ca și cum el ar fi zeul de la începuturi, când cerul era totuna cu ploaia, când luna era o coastă înverzită a planetei, când pe Kilimanjaro înotau pești fosforescenți și delfinii vorbeau în limba de ametist a elefanților albi din Kalahari. Să zâmbești ca și când copiii ne-ar rămâne acasă toată viața. Îți spun: așa ar trebui să fie.