îți
simt deja lipsa, așa că
ți-am
păstrat un loc în falcă &
mi-ar
plăcea tare mult să mai rămâi.
știi,
încă e iulie în oasele mele
se
vede bine asta prin radiografii: îmi agăț brațul de umărul tău
ca
roșiile pe araci în zilele cu soț & continui mișcările ochilor în orbite.
culmea,
până ieri eram convins că există un câmp de maci
crescut
la baza foselor
pe
care nici un călcâi nu se încumetă să-l adulmece.
iubito,
dacă
se întâmplă uneori să
mai
cad,
nimeni
nu poartă vreo vină,
acesta-i
doar mersul acelor pe cadranul mic.
știe
tot prostul că timpul adevărat
bate
doar în pieptul lui Dumnezeu.
îți
simt deja lipsa și culeg fugile & fugile sunt doar imaginea
cercurilor
răsfățate din mintea fiecăruia,
unde
găsești câte-un capăt de lume.
acolo,
începutul e în celălalt,
între:
junglă
și deșert
dealuri
și văi
mări
și țări
râuri
și munți
hărți
și cărți
sticlă
și betoane
cuvinte
spuse și nespuse –
la
alegere toate.
Dorul poate face dintr-un om un smarald ambulant!
RăspundețiȘtergereDorul șlefuiește cuvintele, ajutând omul aă fie puțin mai tăios, și să facă incizii precise printre propriile sentimente. Uneori, rezultatul e un smarald, alteori un cristal sau chiar un licurici. :D
RăspundețiȘtergere