Astăzi – minciuna are
picioare scurte. Dar n-a fost dintotdeauna așa. Pe vremuri, se povestește că
minciuna avea cele mai frumoase picioare din tot ținutul Ficțiunii. Pelerini
din toată lumea veneau să-i admire picioarele, să-i aducă cadouri alese, să-i
prezinte omagii prin versuri și cântece cavalerești, și să laude frumusețea lor
neasemuită. Minciuna, mezina Regelui Literatură, era pe atunci, mai admirată și
mai prețuită de oameni decât sora ei mijlocie, Veritas, și chiar decât sora ei
cea mai mare, Verdad. Se mai spune că, într-o bună zi, înainte de a fi pețită
de prinți din toată împărăția Imaginarului, Minciuna a ieșit la o plimbare cu
barca pe lacul din grădina castelului, iar acolo, dintr-un nefericit accident,
s-a lăsat prinsă în condeiul unui pescar. Pescarul, luând-o drept peștișorul de
aur (că na, Minciuna putea pe atunci să ia orice formă voia cel care o prindea),
îi ceru să-i îndeplinească 3 dorințe. Pescarul dorea din tot sufletul să-și
depășească umila condiție și de aceea îi ceu, în loc de bani, bucate sau
palate, să îi preschimbe următorii 3 pești prinși în câte o carte. Ca să scape
din undița lui și, ca orice Minciună care se respectă, a noastră îl minți că
așa o să fie. Iar pescarul nostru, care vedea deja în fața ochilor paginile
lucind de caligrafie în solzii peștilor, o lăsă pentru o clipă liberă... Și
uite așa fugi Minciuna noastră de el, iar tot fugind picioarele i se tociră, și
i se tociră, și se spune că Minciuna încă fuge, chiar și în ziua de azi, având
picioarele tot mai scurte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu