marți, 6 august 2013

Proiecții lepidoptere scurse din magma imaginației




Fosile: semne de netăgăduit că cineva, înaintea noastră, a umblat pe aici. În căutarea celuilalt. Ori poate a fericirii. Cine poate știi? Din acestea două – undeva în sus, spre un cer care oricum nu poate vedea decât cu irisul lăuntric, s-a născut în mine un început timid de zbor: un proiect al minții mele care sapă în continuare în magma imaginației ce mă ține prizonier. Stăpân poate?

Las să crească în mine larve dintr-un timp al Memoriei uitate. Și uite-așa, în mine se țes cu migală proiecte de fluturi ce nu mai ajung în timp util la liturghia acestei ore de taine, la care vă convoc cu scopul de a vă spune că tot ceea ce ni-i dat să trăim trebuie să trăim la timp, fără frica că vom cunoaște greșeala, și că numai așa din străduința noastră se poate naște mărturia acestui zbor: visul lui Icar arzând sub bucla unui cer nesfârșit pe care numai pierzându-l îl poate cuceri. Și e poate puțin?





 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu