mă
mai iubești?
hai,
răspunde!
ori
culege numeroasele mele
chipuri,
zâmbetele,
duminicile și ceasurile rele
rămâi
inimii
sau
poți să pleci
în
lacul uitării să îneci
sâmburele
dorinței.
spune-mi,
vezi?
de-o
parte arcul se-ntinde să tragă
dincolo
mâna se-ntinde s-atingă
gura
de ceară
amară,
atât de amară
și
dreaptă
ca
armura înroșită în pară
și
îmbrăcată
pe
inimă goală.
Mi-a dat o lacrimă. Nu de bucurie, nu de tristețe, ci de intensitatea cu care emoțiile tale s-au izbit de mine făcându-și loc în sufletul unui biet cititor.
RăspundețiȘtergereTu ești un cititor aparte, dragă Zoe. Nu doar un "biet" cititor. Mă bucur că mini-poemul ăsta ți-a transmis intensitate.
RăspundețiȘtergereTe poți hrăni cu puțină forță din cântecul asociat textului, cred.
Păi melodia le-a dat intensitatea necesară.
RăspundețiȘtergereAre forță vocea tipei, îmi plac trăirile ăstea artistice duse până la consum.
RăspundețiȘtergereazi...cuvintele tale au fost ca adierea vântului la mal de mare , într-o zi toridă de vară....
RăspundețiȘtergereUf, ce frumos compliment mi-ai făcut... :D
ȘtergereAi fost azi pe faleză?
pentru mine , azi...așa au fost aceste cuvințele ...
RăspundețiȘtergereda, azi..am fost pe faleză....aveam nevoie să simt briza mării....
Ești norocoasă, ești așa aproape de mare...
Ștergere