Gândește-te la irepetabilitatea lucrurilor

De câte ori te împiedici de ceva, ori de cineva, gândește-te la irepetabilitatea lucrurilor. Fă-i, dacă poți (și știu că poți, și știi și tu că poți) pe cei din jurul tău să zâmbească! Oferă-le momente pline, și memorabile. Fii, în felul tău, la fel de important cum a fost Charlie Chaplin pentru inimile necunoscute și triste! Folosește mai des cuvinte adânci, plasează-le la locul lor și asortează-le cu toată înțelegerea de care poți fi capabil! Încearcă să-ți filtrezi momentele artificiale din viață printr-o sită invizibilă. Învață din greșeli și iartă greșelile care ți se par de neiertat. Gândește-te de câte ori ai greșit și tu, la rândul tău. Folosește-și, într-o primă instanță, serile goale pentru acest exercițiu de sinceritate. Gândește-te mai des la irepetabilitatea lucrurilor. Știu, ai încercat și tu, cum am făcut-o și eu, să înlocuiești oameni care erau de neînlocuit. Ai încercat probabil să-i uiți pe cei care erau de neuitat. Ai fost îndărătnic, încăpățânat și ai crezut că lumea e suficient de mare încât să-ți înlocuiască fiecare prieten cu un altul. Ai acționat uneori impulsiv, ori ai fost, cum am fost și eu, dezamăgit de oameni atunci când credeai că acest lucru e absolut imposibil. Ai dezamăgit și tu la rândul tău, cum, probabil, am făcut-o și eu. În situații diferite, ori asemănătoare, am dezamăgit, deopotrivă, oameni pe care îi iubeam. Dar ia-ți un răgaz și gândește-te la irepetabilitatea lucrurilor. Gândește-te la prietenii pe care ți i-ai făcut pe viață. Gândește-te la momentele acelea când ai strigat ori ai sărit în sus de bucurie. Gândește-te de câte ori te-ai lăsat afectat(ă) de dileme care aveau soluții simple, ori de câte ori ai râs în situații nepotrivite. De câte ori ai iubit și ai fost iubit. De câte ori ai respins și ai fost respins. Gândește-te de câte ori ai avut inima frântă și de câte ori ea s-a vindecat devenind parcă mai puternică ca niciodată. Gândește-te la irepetabilitatea lucrurilor. Fă un asemenea exercițiu de dezbrăcare interioară! Amintește-ți de emoțiile pe care le-ai eliberat de câte ori ascultai muzică, și de câte ori te-au emoționat niște fotografii vechi. Gândește-te la momentele pline. Nici tu, nici eu, nu suntem doar prin trecere prin viață. Și nici n-ar trebui să fim. Cumva, trebuie să acceptăm că nu există bucurie mai mare decât existența. Așa că trăiește! Mergi mai departe cu toate idealurile tale, materializează-ți cât de curând posibil visele, și nebuniile, și pasiunile. Îmbrățișează entuziasmul, efervescența și bucuria simplă. Uneori vei pierde, uneori te vei îndoi, dar niciodată nu-ți rătăci credința în tine însuți! Viața are, până la urmă, micile ei metode de a-și arăta recunoștința. Îndrăznește, și cască ochii cât poți tu de tare! Învață, învață, învață, acceptă, bucură-te și bucură-i pe alții. Gândește-te la irepetabilitatea lucrurilor.