Să zicem că o femeie
are un prieten foarte apropiat în persoana unui bărbat. Cazul clasic. Asta
înseamnă, într-o altă ordine de idei, că lui îi place de ea, altfel nu s-ar
învârti prin preajma ei atât de mult și atât de evident. Iar ea, bineînțeles,
îl vede strict ca pe un amic, ca pe un prieten foarte bun și foarte apropiat.
La un moment dat, el îi spune că simte ceva pentru ea, că o place, etc etc. Iar
ea începe discursul ăla cu: știi... ești
un tip minunat, un băiat super, un om admirabil, un prieten adevărat, etc, dar
eu nu te plac la modul ăla...știi? ar fi păcat să stricăm ce avem, hai mai bine
să rămânem tot așa, prieteni foarte buni... Din punctul meu de
vedere, răspunsul ăsta e echivalent, să zicem, cu următoarea ipostază: un tip
se duce la un interviu pentru un job, iar acolo, angajatorul îi spune așa: Ai un CV excepțional, formidabil, și ai
toate calificările pe care noi le căutăm, dar nu te vom angaja. Ce vom face, în
schimb, e să folosim CV-ul tău ireproșabil ca bază de comparație pentru toți
ceilalți aplicanți. Și, vom angaja pe cineva mai puțin calificat decât tine, pe
cineva care va dovedi că nu e punctual niciodată și că e, probabil, și un
alcoolic notoriu. Dacă asta nu va funcționa, vom angaja apoi pe altcineva, dar
tot nu pe tine. De fapt, nu te vom angaja niciodată. Totuși, te vom mai suna
din când în când ca să ne plângem despre persoana pe care am angajat-o.
Tipic!
RăspundețiȘtergereHellooou! Ce faci? Ți-am simțit lipsa! Cum merge pregătirea pt admitere? :)
RăspundețiȘtergereAm dat deja admiterea și am picat :) cam de asta nu prea am mai intrat pe blog și, sinceră să fiu, nici nu cred că am să mai scriu prea curând, dar am să te citesc în continuare :D
ȘtergereO să fie bine, o să vezi. :)
ȘtergereLumea ta are, la momentul ăsta, încă foarte multe uși deschise. Ți-o zice un bătrân de 27 de ani :D
Mă bucur când pășești pe aici, dat tu știi asta deja.
As putea sa jur ca asta e povestea vietii mele. Nu stiu de ce suntem uneori atat de naivi si ne agatam de persoanele care, desi ne fac rau, ne doresc aproape de ele...
RăspundețiȘtergereTibi, problema multora e că își creează așteptări naive vis-a-vis de jumătatea ideală, creează mental portrete robot ale persoanelor cu care ar vrea să fie, portrete care nu au de fapt nici o legătură cu realitatea. Foarte puțini oameni văd ceea ce se află dincolo de masca afișată de o persoană. Eu nu am așteptări, nu am creat o Ileana Cosânzeana pe care o aștept să-mi cadă în poale, de exemplu. Mă aștept ca ceva bun să iasă de oriunde. Din păcate, nu foarte multe fete gândesc astăzi la fel. Fetele au, în genere, nu toate, un portret al unui Făt-Frumos care le acceptă fără ca ele să ofere la fel de mult. Sigur, am așteptări generice, cum are toată lumea, de genul să nu fie proastă, superficială, rea, etc etc, dar în rest, nu mă aștept la un standard bătut în cuie. De aici și chestia cu femeile care ratează o sumedenie de oameni frumoși în viața lor, tocmai pentru că ele văd unidimensional, către al lor închipuit Făt-Frumos.
ȘtergereSi mai e o problema, pe care a mentionat-o Camelia: femeile/fetele vor sa vada acea "scanteie"... noi ne multumim si cu empatia, ele nu...
Ștergere:)) cred că am mai discutat noi care este baza reală a unei astfel de prietenii. doi oameni de sexe diferite sunt buni prieteni pentru că dintr-un oarecare motiv nu se poate să "împartă perna" cum spun, elegant, japonezii. interesant ştii ce este? că femeile nu recunosc nici în ruptul capului asta... amicul eligibil, dar niciodată mai mult. chiar şi mie mi-a fost extrem, extrem de greu să admit că da, sunt prietenă bună cu oameni care, în alte condiţii, ar fi însemnat mai mult.
RăspundețiȘtergereÎmi place că vezi lucrurile lucid, Camelia, e destul de greu pentru o femeie să recunoască asta. Cum spunea și Tibi, mai sus, pe de altă parte noi bărbații suntem naivi să ne agățăm de persoanele care nu ne dau aceeași semnificație pe care noi le-o acordăm. Și totuși, ce poate fi mai provocator, atât pentru un bărbat cât și pentru o femeie (cred) decât să-ți pui întrebarea: oare cum ar fi fost dacă...? oare cum ar fi fost dacă, în alte condiții, aș fi fost cu el sau cu ea? Sigur, poate nu sunt ipoteze prea realiste, sau poate regretăm ce nu am făcut și nu ce am făcut...
Ștergereşi să nu uităm vorba: o femeie te iartă dacă încerci, dar nu te va ierta niciodată dacă ratezi ocazia. ;)
RăspundețiȘtergereĂsta ar trebui să fie un motto pentru absolut toți bărbații din lume. Eu am greșit, de câteva ori, din punctul ăsta de vedere, adică neîncercând, până am ajuns la concluzia ta. Asta e, mai facem și greșeli.
Ștergere