♂♀
iubito,
oamenii povestesc mai nou
din
gură-n gură că m-am schimbat
că
am ochii triști și ridurile arse
că
mi-am lăsat barbă din teribilism
dar
eu vreau să te asigur că toate
acestea
sunt simple zvonuri sau
mici
bârfe, fiindcă în realitate eu
sunt
chiar nucleul și în jurul meu
gravitează
toți ceilalți ca niște
electroni
extrem de stabili, așa că
să
nu crezi cumva că exagerez
câtuși
de puțin când îți mărturisesc
că
tot ce-ți dezvălui acum e mai
adevărat
chiar decât postulatul
lui
Euclid. iubito, chiar eu sunt
punctul,
nucleul, depinde cum
preferi,
și prin mine trec zilnic o
infinitate
de drepte sau traiectorii
și
culmea, toate acestea nu se
contrazic
absolut deloc, de aceea
e
posibil ca în curând să elaborez
o
neașteptată teorie în care toate
elementele
din natură interferează
și
emit unde electromagnetice care
îmi
trasează la perfecție traiectoria
voiajului
meu aerian către superba ta
insulă
interioară, către oaza aceea
sentimentală
în care m-ai cuibărit
mai
demult, atunci când nimeni nu
suspecta
pe nimeni de ochi triști,
de
riduri arse și de barbă nebărbierită,
când
nimeni nu măsura gravitația
inimii
și traiectoriile unui cuplu
sudat
de gura însetată a femeii
care
adulmecă interferențele
instabile
ale unui bărbat îndrăgostit.
"Riduri arse", îmi place. Am și eu o curiozitate (de femeie): mama ta știe ce faci (că scrii genial)?
RăspundețiȘtergere"... interferențele instabile a unui bărbat" Nu ALE unui...?
N-am apucat să recitesc ce am scris, să revizuiesc poemul, care mi-a curs fără oprire. Așa e, acordul nu e făcut corect, mulțumesc de observație, corectez imediat.
ȘtergereMă bucur că îți place postarea asta.
Am ars realmente câteva minute în timp ce îl scriam. :)
Mama mea nu știe că scriu literatură. Știe că am o minte nelimitată, dar nu știe că scriu...
Asta mărturisesc așa, zâmbind...
pe insula lui robinson e vineri.
RăspundețiȘtergereFrumoasă metaforă, Anowen.
ȘtergereCa de obicei, prezența ta are un farmec aparte.
:)