Trei masculi și două femele

Cu ochii somnoroși, îmi scot cravata din frigider. Cum o fi ajuns acolo, nici Nostradamus nu cred că știe. Lumina de la fereastră mă învârte încă prin cameră ca pe un carusel electric. Un ochi visează încă, iar celălalt delimitează spațiul din apartament. Pe masă, stau și mă privesc o pereche de pantofi perfect lustruiți (ca într-un film noir, cu Burt Lancaster și Tony Curtis), ce așteaptă să le aleg o pereche de pantaloni feriți de cute. Mă simt de parcă m-aș fi trezit în casa din copac pe care și-a construit-o Tarzan în junglă. Șosetele? Par a se fi evaporat. Nu le găsesc nicăieri. Realizez abia apoi că le-am agățat aseară pe sârma din cămară. Bietele șosete! Stau atârnate invers, mă privesc cu ochii lor bulbucați ca doi lilieci suspendați de tavanul unei peșteri. De parcă ar avea ceva să-mi reproșeze. Și poate că au. Pământul încă se învârte cu mine, paharele miros a băutură. Obraznicele mele șosete mi-ar putea reproșa că mi-am lăsat pălăria să ardă pe aragaz. După ce am folosit-o pe post de tigaie. Toată aiurea asta mă face să râd. Încet-încet, îmi amintesc secvențe din dezmățul de aseară. Nu sunt un tip dezordonat, ba din contră, și totuși nimic nu e la locul lui în dimineața asta. Mă împiedic de încălțăminte străină, de sticle și pahare, de cartoane de pizza și de haine de tot felul. Ca să-mi revin, mă așez la masa din bucătărie. Liniștea nu vrea nici aici să se arate. O muscă bâzâie enervantă în jurul meu. E ca și cum ar întinde o coardă sensibilă trasă din tâmplele mele. Întind mâinile pe masă. Iau poziția adecvată de atac. Dar mai apre o muscă. Și încă una. Am ochit cel puțin cinci. Nu sunt sigur, dar am impresia că insectele ăstea agasante au și ele partea lor de vină pentru toată dezordinea din apartamentul meu. Ați ghicit, în mine se prelinge un instinct de prădător. Degetele îmi ard, ca unui vânător versat. Ca unui lunetist răbdător. Concentrarea mea devine de nesuportat, ochii nu mi se mai mișcă în orbite, ci doar urmăresc traiectoriile haotice ale muștelor din fața mea. Atmosfera se detensionează când iubita mea intră în bucătărie, frumoasă și somnoroasă. Se încolăcește în jurul gâtului meu, îmi sărută gâtul și urechile cu grijă, iar apoi, zâmbind molipsitor și complice, mă întreabă așa:

 

-          Ce faci?

-          Vânez muște, îi răspund.

-          Oh, înțeleg. Și, ai prins vreuna? mă întreabă din nou zâmbind.

-          Da, îi răspund prompt. Hai să-ți arăt! Uite, am prins trei masculi și două femele...

Intrigată din cale-afară, mă privește mai atent, cu un aer nedumerit, iar apoi mă întreabă instantaneu:

-          Nu înțeleg. Cum ți-ai dat seama care-s masculi și care-s femei?

-          Păi e foarte simplu, îi răspund eu. Uite, trei s-au așezat pe cana cu bere, iar două pe telefon.