Odată ca niciodată și
cândva, undeva departe, când fetele se dezbrăcau pe Marte, pe o singură parte
și îți zâmbeau toată ziua ca la carte, așa într-o doară doar, am plecat ca să
vin iară. Și m-am dus așa, de capul meu, hai-hui, mai pe vârfuri, mai pe
călcâi, și am revenit așa agale pe un mal de țărm călare, și-am mai stat, am
mai cântat, am vrăjit, iubit, curtat, până am aterizat de pe mal pe un perete,
într-un colorat portret, cu un nume deșuchet, ori desuet, Bulgakov, bulgar sau
mov... Cu margaretele sale cu tot, ce ca picat din cer privește, râde sau se
jeluiește?
Frumos ....mi-a plăcut jocul de cuvinte și sentimente :)!!
RăspundețiȘtergereHeii, mă bucur că te-a prins jocul meu de cuvinte. Ce mai faci? N-am mai vorbit de mult.. Ți-am simțit lipsa, să știi.
RăspundețiȘtergerem-a prins :)...cred că s-a mulat pe starea mea de " odată ca niciodată și cândva, undeva departe" :)
RăspundețiȘtergerehmm...încerc să fac bine :)...
nu am mai lăsat semne de trecere , cei drept , dar te-am urmărit din umbră ;)
Îmi închipui uneori că ești un soi de înger care veghează sentimentele din umbră. Îmi plac îngerii. Pe care-i auzi numai într-o liniște completă, profundă.
RăspundețiȘtergereAș vrea să scrii singur ceea ce crezi că aș comenta eu dacă n-aș risca în schimb această provocare. Te încumeți?
RăspundețiȘtergereTu ești mereu suprinzătoare și, chiar dacă mă încumet, tot nu cred că reușesc să mă apropii de gândul tău...
Ștergere