Dragostea - cel mai de succes produs de consum al viitorului

După ce am văzut Portocala Mecanică, o idee mi-a tras parcă o palmă zdravănă peste frunte, ducându-mă cu gândul (ca pe un copil dus de mânuță la grădiniță) la o obsesie fixă și mai veche a mea, mulată pe observația că nu există un produs de consum pe lumea asta mai dezirabil decât dragostea. Iubirea, sau dragostea, spuneți-i cum vreți voi, va fi, într-o societate a viitorului, cel mai de succes produs de marketing de pe planetă. Prin urmare, imaginația mea își tot crează versiuni proprii ale acestor viitoare lumi posibile, în care cineva ne va exploata iubirea și în care o vom cumpăra ca pe orice alt produs de larg consum. Îmi închipui, câteodată, cum, între două scene cu Jason Statham, televiziunile ne vor prezenta reclame la cel mai nou tip de iubire. Reclame care ne vor prezenta o iubire mai curată și mai proaspătă. O dragoste care scoate 999 de pete de pe conștiință. O iubire pe care o poți lua doar cu buletinul, într-un credit cu rate fixe. O dragoste prezentată la teleshopping. O iubire perfectă, pusă ca miză pentru marele premiu la Loto, care te face să visezi fete, motoare, maimuțe, sau, (de ce nu?) insule exotice. Strategiile de marketing ar curge de la sine într-un asemenea post-scenariu. Pe stradă, am primi flyere în care am fi informați că, dacă achiziționăm minim 4 sentimente filigranate, din argint și zirconiu, vom primi CADOU o mică iubire șlefuită, excelentă pentru tăiatul maionezei sau pentru robotul de bucătărie. La radio în mașină ni se va comunica tot mai desc că, dacă sunăm să intrăm în direct și să ne înscriem în concurs, putem intra în posesia a două săruturi celebre, iconice, care au făcut furori de-a lungul timpului: sărutul lui DiCaprio din Titanic și cel al lui Audrey Hepburn din Breakfast at Tiffany’s. Cu specificarea că operatoarele sunt pregătite non-stop pentru a prelua comenzi.

 

În tot acest viitor amalgam de promoții sentimentale, e posibil ca toată această nebunie să ajungă un fel de bulgăre ce se rostogolește pe o pantă fără sfârșit. Supermerketurile s-ar înarma cu standuri complete, încărcate doar cu produsele iubirii. Ai găsi, pe rafturi, iubire cu ciocolată, cu vanilie, fulgi de porumb cu iubire, cereale cu musli și iubire, iubire graham, și, cu un GUST NOU, pentru o vară fierbinte, cu dragoste cu efect răcoritor, iubire cu gust de mentă. Ai găsi Moși Crăciuni care aleargă cu inima în mână după Crăciunițe, iepurași de Paști ai iubirii, Cupidoni, totul fiind dus până într-acolo încât comercializarea iubirii ar produce miliardari în serie, magnați, coloși care și-au făcut averile din iubire, oameni cu Maybach-uri, ființe care decid destinele altor ființe, oameni care, cel puțin de câteva ori pe an ar participa la acțiuni de caritate, la acțiuni umanitare și de îmbălsămare a celor care s-au sinucis de pe urma produselor lor. Industria s-ar axa și ea pe fabricarea iubirii, creându-se fabrici care produc iubire, modele prefabricate de iubire, în orașe ale căror zeci și sute de mii de muncitori ar merge în fiecare dimineață la muncă în uzinele iubirii. Totul într-o adevărată simfonie cotidiană, și în cel mai dulceag răsfăț al sorții. Oamenii s-ar saluta așa între ei: “Pe unde mai umbli Gigele?” „Păi cum unde? Am fost la Love Making Inc., dragă Vasile!”, „Și, ești mulțumit acolo?”, „E bine, Vasile, salariul e bun, primim și bonusuri în tichete de iubire, sunt mulțumit...”, „Dar ce lucrezi tu de fapt acolo, Gigele?”, „Eh, păi sunt tehnician proiectant la Secția de Sentimente, treabă de rutină, luna asta am prelucrat prin așchiere sentimentul de iubire în foi de viță...”

 

Mi-ar fi plăcut, într-o altă viață, să beau o cafea pe fugă cu Stanley Kubrick, și să ne amuzăm pe seama acestor viitoare realități. Să scriem un scenariu pentru un film psihedelic care să descrie societatea de consum a iubirii. Să ne întrebăm amândoi: mai e mult până acolo? Suntem deja acolo? Mi-ar fi plăcut să-i povestesc despre cea mai bună idee de marketing direct. Pe care a dezvoltat-o filmul Inception. O idee revoluționară și infailibilă. Briliantă. Visele. Plasează orice produs, de câteva ori la rând, în visele oamenilor, și, garantat, pentru a se vindeca de obsesie, se vor duce ca niște marionete către rafturi să cumpere. Ieri reflectam - și nu-mi remarca nimeni din oraș zâmbetul din colțul gurii – că iubirea ar fi singurul produs din lume pentru care politica de marketing a viselor ar fi inutilă. Din punctul meu de vedere oamenii visează atât de mult la iubire, și tânjesc atât de mult după ea, încât...ar fi în stare să spargă magazinele, într-un scenariu apocaliptic desăvârșit, doar pentru a-și cumpăra câteva doze de dragoste, câteva grame, și ar sta la coadă în fața magazinelor săptămâni întregi, cu pături și corturi, pentru a fi acolo, în prima zi în care iubirea ar deveni un produs de consum.