Sherlock Holmes și misterul castraveciorului din Baskerville

Față în față cu scena crimei, inspectorul Sherlock Holmes, cu fața lui de cartof prăjit în ulei de pește, se uită siderat la probe: cine a putut oare să bată în așa hal Vinetele, încât să nu se mai aleagă nimic altceva decât Maioneza de ele? Cine a avut atât sânge rece și atâta stăpânire de sine, încât să sară pe ele cu mixerul gol și fără pic de milă? La o primă analiză, toate indiciile duc înspre Castravetele Murat, o legumă acră și fără urmă de poezie în ea, dar care s-a strecurat înapoi în borcan alături de frații ei gemeni, procurându-și cel mai solid alibi posibil. Pentru a-i forța mâna, inspectorul Holmes golește borcanul de oțet și infiltrează doi-trei ardei iuți printre castraveciorii-complici. După o anchetă minuțioasă și mai ales după doi-trei bureți ingerați așa, pe stomacul gol, inspectorul nostru obține o mărturisire scrisă cu litere tremurânde pe eticheta borcanului de murături: „Păstârnacul e creierul întregii operațiuni! El m-a sedus și m-a șantajat să fac lucruri neînchipuite. Tot ce mi-am dorit eu a fost doar să fiu mutat în borcanul cu saramură...”

A doua zi, în The Guardian scria că Justiția a pecetluit un final trist pentru Castravecior. A fost condamnat fără nici un fel de concesie la Salată de Boeuf.