Septembrie, luni

♂  În septembrie,

îmi aduc aminte poate cel mai bine

că nu te-am cunoscut îndeajuns.

Tu nici când erai goală n-ai fost

absolut goală.

Poate că la început de toamnă

e poetic să developezi nostalgii

pe întuneric.

Nu știu.

Îmi scapă câteva emoții

pe foaia asta.

Mi se întâmplă din cauză că

mai caut ceva ce am pierdut altădată

într-un fel de septembrie, luni,

ceva ca o capă romantică.

Ori poate caut noaptea în care ne-am

sugrumat unul pe celălalt,

ca amanții din mayerling,

sau poate caut tăcerea de după,

când așteptam iluziile care

n-au mai țâșnit niciodată,

din lunea când eram

tandri și blânzi unul cu

celălalt. ♀