Femeie frumoasă, eu îmi doresc, de astăzi începând, să împărțim timpul în
așa fel încât să reușim, măcar o dată pe zi, să-l oprim cumva în loc. Te rog,
așadar, să-ți faci timp pentru mine. Ai putea să începi cu o secundă în fiecare
zi. O secundă în care să taci și tu, să tac și eu, o secundă în care să mă
privești și tu, să respir și eu, o secundă în care să uiți tu, să uit și eu,
pentru că eu m-am decis să-mi potrivesc (sentimental) ceasul după tine.
Femeie frumoasă, te rog, așadar, să-ți faci timp pentru mine. Poți continua
cu două secunde: o secundă în care să taci tu și o secundă să tac eu, o secundă
în care să mă privești tu și o secundă în care să te privesc eu, o secundă în
care să respiri tu și o secundă în care să respir eu, o secundă în care să uiți
tu și o secundă în care să uit eu, pentru că (nu-i așa?) eu o să-mi potrivesc
ceasul după tine.
Femeie frumoasă, te rog, așadar, să-ți faci timp pentru mine. Să-ți dai
ceasul cu o secundă înapoi, ca mecanismele trupurilor noastre să se întâlnească
la fix, nici cu o secundă mai devreme, nici cu una mai târziu. Să se
întâlnească într-o armonie perfectă a sutimilor de secundă și orgasm, a
miimilor de secundă risipindu-se în fiecare picătură de salivă, pentru ca eu
să-mi potrivesc (de-acum înainte) ceasul numai după tine.
Sau mai bine nu. În definitiv, nu cred că trebuie să-ți faci timp pentru
mine când există atâta alchimie între noi, până la chimie. Ce mai contează o
secundă în care să taci și tu, să tac și eu, o secundă în care să respiri tu și
o secundă în care să respir și eu, dacă pe același cadran al lumii și al
timpului, istoria Bing-Bang-ului va consemna în cartea sa că noi doi avem
același puls și aceeași oră, ca două ceasuri într-un ceas, din momentul în care
eu mi-am potrivit viața după tine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu