îți vorbesc de parcă te-aș ști dintotdeauna
dar tu ești străină, mereu uit asta.
uit că nu vorbesc cu tine
în rudimentara limbă
sentimental-masculină.
și totuși, cum se cheamă limba care ne aduce
laolaltă prin oglinda
simțurilor, deformantă?
cumva, pentru mine tu vei fi mereu
o străină.
o necunoscută la a cărei vedere
aripile mi se clintesc
în trupul care-și aduce aminte
cât era de ușor
la început
când nu apelam la promisiune
nici la cuvinte
ci numai la buze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu