Agenția de vise

Dacă vreodată te vei uita atentă la mine, vei vedea cum uneori, seara, între intervale fixe, în ochii mei se deschide o agenție de vise. Și acolo, la ghișeu, lucrează un bărbat mult prea tânăr pentru a se îndrăgosti. Să nu râzi, privește-l doar pe îndelete. Îl vei auzi, la un moment dat, vorbind singur. Ai să auzi cum mintea lui continuă să protesteze, spunând că dragostea e o boală, o afecțiune serioasă a unui suflet slab, un fel de cancer, o reacție chimică ciudată a creierului, care poate fi măsurată prin milioane de sinapse, și că dragostea nu e reală, ea fiind, de fapt, doar o construcție artificială a imaginației, care păcălește oamenii. Vei vedea apoi cum în fața ghișeului va sta o fată, una care seamănă cu tine, atunci când te machiezi dimineața în oglindă. Atunci, vei sesiza cum degetele lui tremură și încep să fluiere un da șoptit, și vei descoperi în gesturile lui frica de a se îndrăgosti și curajul lui de a scrie pe întuneric mai degrabă poeme interminabile, pagini întregi pentru femeia din fața lui, în speranța că aceasta ar putea înțelege că el nu s-a putut lăsa iubit așa de ușor, fiind un mândru și încăpățânat laș care știe că fata aceea frumoasă din fața lui e un remediu mult prea bun pentru infecția lui.