Quiero ser tuya. Quiero amarte. Aarte. Amarrarte.

Când te dezbraci în fața oglinzii clocotește sângele în mine. Iar în capul meu se aude sfârâitul unui pistol ce încă fumegă. De fapt, tu scoți la iveală mirajul unui patos mexican răzvrătit ușor-ușor în mine. Te joci pur și simplu cu o forță centrifugă care mă răsucește și care îmi cutremură sistematic fiecare inel din șina spinării. Ești mândră și fecioară, ești distrasă  intenționat de joaca ta cu focul. Dar pentru tine, o să renunț la celelalte femei, o să-mi abandonez până și femeia de acasă. O să mă scufund în fiecare shot de tequila lágrimas începând de sâmbătă și până duminica viitoare. Încă nu pot să te uit, păstrez în minte imaginea din oglindă a sânilor tăi goi, care încă sfârâie în timpanul meu stâng, asemenea unui ardei iute copt și apăsat pe o rană deschisă.

Să nu fugi, vreau să mă apropiu de tine, tu scoți la iveală întregul Dolores del Río din mine. Și văd focul de furtună din gura ta.

Ești crudă și neastâmpărată ca o fecioară a războinicilor navajas, aprinzi scânteia și pasiunea în ochii mei obosiți de atâta vânătoare. Mă arzi în continuare când îmi arăți picioarele tale goale dimineața, la răsărit, de parcă ai știi că sângele lui Cain se-aprinde în mine și că diavolul sălbatic fuge din cocoșul înaripat exact sub limba mea.

Te văd ca pe-o paietă metalică care se încălzește sub soare.

Ca pe un vultur care-mi dă târcoale deasupra unei serpentine. Drept dovadă, se-aud trompetele unor mariachi cum țipă în sângele meu. 

Văd în încăpățânarea ta dragostea aztecă de dinainte de război. Și strălucirea feroce de culoarea unui obsidian care îți presară limba. Văd acea berrinchuda și acea apetisantă bien-cabrona în legănatul șoldurilor tale de viperă mieroasă. Și văd curiozitatea ta însetată ca pe o cutie a Pandorei ascunsă în nisipul fierbinte. Ca pe o moarte pre-columbiană și ca pe o distrugere definitivă a unei civilizații. Îmi și închipui cum arată fiecare defrișare forestieră din urma ta, fiecare amenințare nucleară pe care o arăți bărbaților care te prind de rochie. Văd disprețul frumuseții tale și frica de fasciști din tine.

Îmi provoci toate aceste stări. Da, o faci.

Și scoți la suprafață colonistul din mine. Și mai scoți din mine și cutremurul din ’85 din Mexico City. Întărâți Popocatepetl-ul și Ixtaccihuatl-ul din mine. Ești ca un val de recesiune pe piața de argint. Ori un fel de visătoare romantică fără remediu precum Agustín Lara. Dar cu mirosul și gustul unei fierbinți barbacoa taquitos de duminică după-amiaza, când clopotul bisericii anunță moartea.

Pentru tine, sunt o amintire a unui păcat de care te spovedești în fața naos-ului de la marginea satului, dar te vreau toată doar pentru mine, te doresc în deplinătatea aroganței tale și te reclam ca pe un Manifest al Destinului. 

Îmi provoci toate aceste dorințe. Da, te vreau.

Spune-mi încă o dată ce mi-ai spus în prima noapte când ți-am gustat din coapse, hai, mai spune-mi o singură dată șoptit: Me sacas lo mexicana en mi... Spune-mi că o scot la iveală pe Uled-Nayl din tine atunci când îți desfac rochia albă de mireasă amânată. Spune-mi orice, numai lasă-te pe mâna mea. Spune-mi, dacă vrei, că trezesc vrăjitoarea neagră sau albă din tine. Că vrei să mă scufund până la cea mai adâncă stâncă din Acapulco. Că vrei să-ți povestesc despre avalanșa și dezastrul de la Flecha Roja.

Aș putea să ucid în numele tău și chiar să am convingerea că a meritat să fac asta. Urcă-te în șaua mea, cuprinde-mă cu brațele și am să te arăt tuturor cu mândria unui urmaș al lui Benito Juarez. Arată-mi un singur gest de bunăvoință și-ți voi culca din cinci împușcături consecutive privirile dușmanilor, fie ei bărbați sau femei...

O, tu nici nu știi că eu pot fi diavolul întruchipat. Și gardianul hoinar din mijlocul unei câmpii de cactuși care-și venerează zeița lui mândră așa cum preoții o venerau pe Tlazoltéotl. Nici nu știi că eu sunt un călăreț răzvrătit al păcatelor. Purtat de un armăsar negru și de cele mai obraznice obsesii. Care poruncește prin viclenie pietrelor și vântului purtat și ars de nisip. Și fiecărui ocru roșu. Sau fiecărui ocru galben. Ori indigo. Care are, de partea sa, toți sfinții, blestemați sau adorați, și care, seara, în fața focului, se consultă cu Fecioara Virgină din Guadalupe sau cu zeița Coatlicue, și cu toate forțele divine care răspund prompt invocării mele.

Fă-mi pe plac, și mai spune-mi o singură dată: Quiero ser tuya. Quiero amarte. Aarte. Amarrarte. Mă primești? Primește-mă lângă tine, lângă focul încins de jar, sub pătura ta aztecă și mai arată-mi în noaptea asta încă o dată cum iubește o fiică a bătrânului Mexic.