Cum ar fi să fiu un
bărbat care înțelege totul pe dos? Și să iubesc o femeie nu pentru frumusețea
ei, ci pentru feminitatea ei nevinovată...
Probabil că m-aș feri
de privirea ei, devenind și mai invizibil decât sunt. Și m-aș uita cu stăruință
înspre ea doar atunci când nu mă privește, preocupată doar să fie ea însăși.
Cumva, aș știi că e la fel de frumoasă și din întunericul unui cinematograf, pentru
că nu râde strident și nici nu-și urcă picioarele pe scaunul din față, pentru
că nu se sărută oriunde și oricând cu iubitul ei și pentru că i se umezesc
ochii (și i se înmoaie sufletul) la replici frumoase. I-aș urmări din umbră
detaliile și grația, sau i-aș lua urma pașilor, dar numai dacă aș simți că mă
refuză rece și politicos, din simplul motiv că nu-i place să fie abordată și
agățată pe stradă.
Dacă aș fi un bărbat
care înțelege totul pe dos, și, dacă aș mai vedea-o și pentru a doua oară, aș
zâmbi văzând-o cum își dă părul după ureche și mi-a imagina că începând de la
gâtul ei dezgolit începe o lume nouă, o lume în care aș putea să o sărut, când
mi-ar da ea voie... Când mi-ar îngădui să-i cunosc plăcerile, pielea și visele
copilărești.
Iar dimineața m-aș
trezi cu chipul ei pe retină și cu ochii ei pe tavan, văzând-o cum se uită
încruntată și dulce către alt bărbat. Repet, dacă aș fi un bărbat care înțelege
totul pe dos aș visa-o dinainte să-i vorbesc. Și ziua nimic altceva nu mi-ar
face mai mare plăcere decât să o văd cum merge hotărâtă și fermă spre fiecare
destinație, fără a fi îmbrăcată mulat sau strident, ci în alb și negru, fără a
fi rujată ori pudrată, ci doar limpede și fragilă la vedere...
Dacă aș fi un bărbat
care înțelege totul pe dos mi-aș dori ca ea să fie femeia care mă iubește și care
îmi sărută cusătura ce-mi ține capul pe umeri.
Dar sunt doar un bărbat
care înțelege lucrurile la fel ca ceilalți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu