Dimineața,
de-abia îmi mai amintesc cum mă cheamă, așa că descalec de undeva din patul meu făcut din resturi ecologice culese
cu mare grijă dintr-un altar mayaș de carne și oase pe care îl găsești la
reducere pe orice raft de amenajări interioare din Carrefour. Scaunul pe care mă așez nu e nici vreun rug și nu e nici paradisul mult visat, iar apa pentru ofrande care curge la robinet
îmi spală fața ascunsă încă de aseară în dulapul din spatele oglinzii, și îmi
clătește gândurile care încă mai au senzația că pot să viseze în voie. Lama de
ras însă le spulberă toate iluziile, tăindu-le în două, despicându-le pe cele vesele de cele triste, cu seriozitatea aceea tragică cu care și Moise despărțea cândva Marea Roșie în două. Caut fericirea și
pasiunea pură în fiecare clipă nedormită. Mă întorc în dormitor, tu încă dormi,
dar știu că te ferești, tainic, de matinalele priviri străine, știind că
norocul nu stă în potcoave de cai,
căci dacă ar fi așa cu toții ne-am face copite
– pământul răsunându-l apoi ca pe un clopot
uriaș și pustiu. Măsor distanța dintre baie și dormitor și realizez că eternitatea se măsoară până la urmă cu
pași mărunți. Surâsul nu-mi e decât o pisică fugară pe chip, iar melodia din
vecini nu e decât o reproducere falsă după clapele unui pian care repetă de unul singur după fiecare concert, până ce izbutește să trezească din somn chiar și Fantoma de la Operă.
Asta da dimineață plină de viață!
RăspundețiȘtergereDa, dimineața gândurile mă atacă asemenea unei cavalerii cartagineze care tocmai a trecut alpii încălecând elefanții sacrii crescuți de răbdarea războinică a marelui Hannibal.
ȘtergereNu știu dacă să râd sau nu la comentariul tău. Deseori, îmi pari scos din cele mai trăsnite desene animate.
ȘtergereAsta e de bine? La ce desene animate te gândești? :P
ȘtergereUn Tom și Jerry mai bine conturat psihic.
ȘtergereTom și lupul ăla care cade în propriile capcane atunci când vrea să-l prindă pe Road Runner sunt 2 persoanje fascinante, care nu se dau bătute niciodată. Câți oameni au puterea să facă așa ceva? Câți, pot cădea și să se ridice la fel de determinați?
ȘtergereCei care nu au nimic de pierdut.
ȘtergereUn răspuns interesant, foarte interesant. Ar trebui atunci să înțelegem cu toții că nu avem nimic de pierdut (că viața are un punct).
Ștergerein dogoarea verii desertice, imi place senzualitatea desenului tehnic, cand ii folosesc liniile corpului ca sa trasez vise. ma scufund in indecenta intersectiilor create de corpurile noaste abstract contorsionate de dorinta de a nu se departa. ma uit mirat la conturul lasat de un compas ce baleteaza dezordonat in jurul unui cerc si vreau sa aleg o culoare potrivita pentru exterior, dar nu reusesc. amestecul nuantelor noastre e prea lasciv si imi acapareaza umbra respiratiei, pur si simplu legand-o de un corp geometric oarecare, cu toate fetele aburite, dar pastrand urma goliciunii ei, ale carei linii le folosesc sa trasez vise.
RăspundețiȘtergereUn șaman al geometriilor senzuale se desprinde iată, din umbra ta, măsurând stelele și distanța dintre ele cu aceeași îngrijorare cu care Averroes mută un pion înghesuit de 2 nebuni pe tabla de șah primită în dar de la Avicenna. Compasurile tale măsoară cercurile în care se învârt oamenii, în dansul lor haotic numit plăcere și în raza lor, numită nerăbdare. O singură siluetă îți întrerupe măsurătoarea, atunci când unește cele două cercuri pe care le măsori cu un singur zâmbet (nu văzut, ci imaginat) ascuns sub vălul ce-i acoperă cu grijă chipul.
Ștergere