E sâmbătă seara iar
ochii tăi rimelați pe alocuri indecent se scufundă tot mai mult în negru, acum ne
mai rămâne doar să ne privim provocator și insistent pentru că noi știm că în
câteva minute o să se lase întunericul și n-o să mai recunoaștem nimic din
noi... Mai întâi ai să mă legi de pat, ai să-mi înfășori încheieturile cu cearșafuri și fâșii de mătase
neagră. Vei fi cameleonică și vei tremura pentru fiecare centimetru de piele
sărutat de-o limbă fierbinte cât un gheizer
islandez.
Mă vei întinde pe
spate, într-un flirt orb și continuu, ca să mă poți pierde pe străduțele
lăturalnice ale curbelor tale parțial dezgolite, mă vei condamna să fiu martor
la marginea gândurilor tale de împerechere. În tot acest surghiun, îmi vei țese
frânghii de fum ca să-ți pot admira coapsele din spate, ca să urc ușor spre
gura ta la fel cum aș străbate un pântec de felină. Voi închide ochii, să nu-i
obosesc, să-mi inund privirea la deschiderea lor doar cu lumina sânilor tăi
doritori. Și-atunci, dacă mi-ai cere... aș fi mirare de tânăr neinstruit, colț
de zâmbet, apă ținută de năvod.
Printre cearșafurile
strânse m-ai fixa din priviri, ai număra răbdătoare cadența respirației mele,
ca să te regăsești ciudat și plăcut în același loc în care-ai fost înainte să
închizi ochii și să te urci peste mine, și ai vedea că arăți altfel de cum îți
aminteai că arăți, că ești mai frumoasă, mai inocentă, mai rea, mai dezinvoltă.
Fumul de țigară pe care l-ai lăsat deasupra scrumierii își va face încet-încet
loc printre plămânii mei și psihedelic ai sa-ți cuprinzi tu singură sânii în
cupele palmelor proprii pe un fundal de muzică erotică. Te-ai simți obraznică,
incestuoasă și unică în toată încrucișarea asta a picioarelor noastre
împreunate, ai știi că deja lângă mine alături ai trecut dincolo, în gândul
plăcerii pe care tu ți l-ai mai imaginat, te-ai apleca în stânga să-mi spui
șoptit că dacă vreau... vei rămâne a mea...
M-ai provoca să-ți fac
ceea ce nu am mai făcut nimănui niciodată, din asta ai construi secretul nostru
pentru a doua zi, un mister sălbatic și greu de pronunțat, un tabu al
desfrâului pe care nici primele triburi nu-l mai pomenesc. Sărutându-ți spatele
gol și întins simetric, mă vei ruga să spun că textele, poeziile și toate
chestiile doar pentru tine le-am scris, că fiecare pahar de vin m-a trimis cu
gândul numai la tine, ca să te simt undeva în mine, mi-ai cere să-ți spun că
până și plimbările cu gândul tot la tine s-au oprit, undeva pe sub un pod, unde
alura ta de vampiriță îmi dă târcoale de fiecare dată când îmi imaginez alte lumi
posibile, alte realități, din care tu faci parte necondiționat, ca mintea lui Nolan în Inception și ca Marion
Cotillard în febra lui DiCaprio.
Cum ar fi să mă
epuizezi atât de tare încât să dispară toată poezia din capul meu timp de două
zile, să mă mulțumesc doar cu muzica din playlist-ul tău demodat care e deja un
fel de tu, aproape tu...? Te-ai adânci în mine sprijinită pe colțurile nurilor
tăi castanii, cât mai aproape de locul în care îmi țin fanteziile și obsesiile,
ți-ai imagina că plutim într-o mare verde și transparentă, sau într-o oală pusă
pe foc, sau ai închide ochii văzând că până și tavanul a luat foc, și-ai știi din
intuiție că nu mai putem scăpa decât tu intrând în ființa mea și eu în a ta,
invadându-ne reciproc ca triburile
mongole, știind că vom ieși tot împreună la sfârșit, dar fără a ne găsi
scăparea...
Ne vom învârti într-o
singură noapte într-un carusel dement,
care se tot învârte iar și iar, cu ochii sclipind și inocenți îmi vei căuta
îmbrățișarea ca pe un soi de refugiu propriu, încheieturile mâinilor mi se vor
strânge tot mai tare, și-am să mă răsucesc în patul tău ca șarpele diabolic din
literatură, n-o să mă grăbesc deloc, n-o să te grăbești nici tu, o să mă muști
de ureche ca un vârcolac turbat, o să țipi cum face o lupoaică eliberată din
balcon în fața lunii... După asta nu știm ce va mai fi, ne vom evapora în porii
dimineții, vom păși în altă lume, vei concepe aceeași realitate plictisitoare
pe care o iei cu tine dimineața când mergi la job, va fi o lume în care
dimineața înseamnă doar s-o iei de la capăt, over and over again, cu acea
privire crudă, indecentă și nestinsă pe care numai nou-născuții o posed...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu