miercuri, 1 august 2012

Pentru că nu sunt iubitul ideal




Să nu crezi că apetitul meu va fi mereu într-atât de crescut, vor veni pe îndelete și clipe în care va trebui să te joci noaptea și singură, să te ridici pe vârfuri ca să-ți admir picioarele goale și rotunjimile sânilor de sub cămașa mea albă pe care o porți ca substitut de pijama, suflecată tinerește și iregular. Iar dimineața poate va veni și rândul tău să jonglezi cu ouă și cu lapte, dacă vrei omleta noastră preferată și clătite. Păi da, și să nu crezi că eu voi sta acasă cu țâncul nostru-n brațe, în timp ce tu vei răscoli magazine pentru toate cele, voi fi nerăbdător să te-ntorci acasă, să-mi eliberezi brațele ca să-ți citesc dintr-o carte interesantă și să te sărut pe colț de gură proaspăt rujat. Gelozia mea n-o să aibă cusur și-ți voi face și serenade până îmi vei trânti o ușă în nas, iar la miezul nopții, când te vei întoarce în pat, îți voi rupe cămașa și după 20 de minute vei simți paradisul intim uman și-apoi o vom lua de la capăt. Dar, când tu vei fi mai dornică și mai drăgăstoasă, vom primi vizite neașteptate de la prieteni dragi cu care vom juca monopoly până ni se va acri de toate cartonașele, de hoteluri lego și de bani din plastic. De vei vrea într-un târziu să te culci mai întâi ne vei cânta, atât mie cât și țâncului, vom adormi toți trei pe rând într-un șir de așteptare în care fiecare, prin rotație, observă cum celălalt închide primul ochii.

Să te ferească sfinții să ieșim cumva la vreo plimbare în parc și să te sune vreun fost sau să ne întâlnim pe stradă cu el, căci te voi tachina și te voi tortura mai eficient decât Osama bin Laden. Te voi alinta ș-ți voi cuprinde bărbia cu atenția unui puștan mereu îndrăgostit înainte de fiecare sărut, desigur că voi fi tandru și te voi privi cu drag, dar doar o jumătate de oră pe zi. În rest, te voi trezi la 5 jumate dimineața ca să mergem la alergat, și, când nici n-ai să te dezmeticești bine eu am să-ți reamintesc de vremurile în care îmi spuneai că sunt specialitatea casei. Probabil va fi ceva și mai special când ne vom trezi la 3 noaptea să legănăm juniorul și când vei închide un ochi cu puțin înainte să sune alarma.

Dar seara mă vei ierta cu totul atunci când îți vei spălăci ochii printre paginile mele mult așteptate și scoase la imprimantă, pentru că vei ști că în romanul pe care-l scriu e de fapt blândețea ta care nu poate fi recompensată nicicum. Vor veni și zile în care, pentru tine, voi culege toți norii de pe cer și îi voi înșira migălos pe-o ață, presărând pe alocuri câte o geană de lumină din diminețile de vară în care ne-am cunoscut. Și voi purta cu fală colierul nostru de amintiri făurit din toată răsuflarea lumii.

Noaptea, îți voi săruta genunchii, vei chicoti, îngemând între noi și ziua și noaptea, și finitul, dar și eternitatea.

 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu