Te-aș aștepta pe un
ponton. Te-ai apropia odată cu mersul molcom al bărcii și mi-ai face cu mâna,
arătându-mi de la depărate că mi-ai adus o chitară mică așa cum ai promis. Părul
tău negru transportă tot nisipul deasupra căruia vom face dragoste. Ochii mei
nu dorm, visează doar un pod prăbușindu-se în slow motion, bucată cu bucată.
Soarele strălucește tare și văd în jurul nostru echipamente karcher care aspiră
tot fumul și fiecare moleculă încape în sacul ei gri. Sunt fericit că ești
lângă mine și văd cum nisipul fin ni se strecoară sub unghii. Mai vreau doar să
ne încrucișăm mâinile și picioarele pe-o tavă, ca să reușim să ne înnodăm pudic
trupurile în jurul propriei arsuri. Din dorința sânilor tăi vreau să iasă un
abajur de lampă precum așteptarea spațială a ultimului scurtcircuit.
Degeaba te răsucești ca
să-ți strângi părul la spate, firele doar își supurează negrul în toate
colțurile lumii de lumină, mai bine lasă-l așa, în voia lui de tuș, ca să-mi
scape nebulos printre degete. E vară și parcă de câte ori mă adâncesc în mine
de fapt mă deformez pentru alții. E verde acum iarba minții, și nu-mi place că
nu-ți mai sprijini bărbia pe mâini în timp ce-mi zâmbești, iar ca pe baricade,
somnul de sub palmier, aproape întreg, nu mai umple orbita decât pe jumătate.
Gândurile vraiște fac sporadic ochi de sfârc și de mugur. Nimeni n-are chef să
te descoase, să îți coase bucățile la loc, nici măcar atât... e numai bine, îmi
poți ține de urât și de pansament pentru rană, și la capete și la căpătâi,
printr-un lung moment de reculegere, sub bolta prăbușită a ghemuirii tale.
Da, mi-ar plăcea să îți
gătesc în fiecare după-amiază. Să te plimb pe-o plajă de făină și pesmet, să-ți
cânt până te-adorm, să nu simți când te sufoc cu dragoste în aluatul pentru
chec. Ești femeia cu care mi-aș împărți întreaga existență, estompând poate
uneori efectul cromatic pe care-l ai asupra tuturor bărbaților. Numai eu știu
ce lupte seculare duc cu virușii iraționalului de fiecare dată când un alt
bărbat se apropie de tine. Atunci te doresc mai mult, și asta se vede din
memoria rugurilor ce le număr pe degete noaptea, când conștiința solidarizării
e trează. În acel sfert de oră aș improviza de dragul tău o nouă limbă, doar
să-ți pot auzi râsul matinal întreaga zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu