Ăsta ar trebui să fie
un text al momentelor triste. Pentru
că dacă inima mea seamănă la formă cu un vârf de limbă, atunci probabil sângele
îi e saliva, și unde e salivă sunt și cuvinte nespuse. Cuvinte încă umede,
crude, care așteaptă să dospească – e felul lor de a se umfla în pene – sau cruditatea
asta e modalitatea lor specifică de a toarce doar pe întuneric, doar pe
dibuite... Șșșșșșt, acum nu, nu spun ceva anume cu verticala arătătorului
lipită pe orizontala buzelor închise. Așa îmi fac eu cruce uneori.
E ciudat că în doi nu era așa deloc. Pe-atunci
apucam fiecare nor negru de cea mai apropiată margine, îl întindeam cu
sucitorul până se făcea cât o limbă lungă de-un cot și până îmi regurgita numai
pietre la picioare. Erau secunde în care, iscat de aerul condiționat, nisipului
îi venea să urce pe pereți, să facă pe nebunul și pe roiul de lăcuste. Dacă nu
ploua imediat, începea un mare prăpăd în alb. Dar nu simțeam nici de departe
apăsarea asta pe care o resimt acum în singurătate. Pe-atunci mecanismul îmi era
uns și reglat ca unui prototip. Mă trezeam, ajutam la deschiderea pleoapei
rotative a golului de interior, ca să i se reprofileze mai bine marginea de
lemn albastru, în funcție de toanele și de tonurile zilei.
Știam că vor veni
zilele în care fiecare va vorbi singur, și-l va sfătui conștiincios pe
celălalt, prins într-o altă viață. Mai ții minte? Eu am fost acela care ți-a
sugerat că dacă cineva te surprinde cu un sân dezgolit atunci când faci
mâncare, să-l acoperi ușor cu polonicul. Ți-am spus că dacă crezi că sufletul
și trupul tău s-au contopit cu ale celuilalt să nu uiți că până și în cea mai
lipită acuplare există o protuberanță în calea fericirii tale. Pentru că între
tine și lume e întotdeauna un sân, o mare secată de lapte. Ah, și chiar și
atunci când dă peste tine o gripă nouă sau pasaje din Moartea la Veneția, și tu încă nu ți-ai achiziționat o mască din
aia standard, rupe-ți sutienul și acoperă-ți fața cu una din cupe. Pe cealaltă,
dă-o de pomană. Dacă nu ai cui, consideră că ți-ai permis luxul unui bonus.
Schimbă-ți culoarea
părului numai atunci când vei deveni suficient de cameleonică pentru a te
adapta la perfidia nuanțată a lumii. La nebunia lumii. Ține minte, fără scopul
ăsta subversiv, Palette sau Wella e doar o stridență care te decup(l)ează
prost și inutil din fundal. În plus, trusa ta intimă poate deveni ușor o trusă
de prim ajutor dacă ai la tine – sau, mai degrabă, pe tine, o jartieră
provocatoare. În cazul unei mușcături de șarpe veninos, poate înlocui eficient
garoul.
Uite, acum am rămas cu
ochii în soare, așteptând ca norul ăla răzleț, din partea de sus, să îmi cadă
cu tronc, să îmi pice în trapă ca un personaj inutil ce dispare din subsolul
unei scene: cred că m-am trezit cam târziu, a ieșit prea mult din cadru ca să
îl mai pot prinde cu privirea... Nu-i nimic, va veni iar seara și voi închide
prăvălia asta neastâmpărată de gânduri, și voi trage capacul de sticlă după mine. Voi
pune capac la toate.
Mulțumesc Corinei pentru titlul sugerat. Mi-e dor
de tine și de despicat zâmbete pe la colțuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu