Close your eyes under my blueberry skies

Râzi și mă așezi pe canapea ca să mă hrănești cu fiecare ținută șic pe care o scoți din garderobă. Faci pauză doar când te apropii să-mi smulgi un sărut pentru a-mi crea dependență. Prima oară, îmi arăți cum ți-ar sta într-un kosode japonez din acela neglijent, care lasă umbrele zgomotoase din cameră să-ți accentueze decolteul adânc. Ești frumoasă foc și strecori în mine senzații narcotice. Părul tău șaten (altădată blond) e răvășit, îți cade pe umeri, dar îl prinzi ușor cochet în spate ca să mă lași pierdut doar în ochii tăi adânci și visători. Te expui apoi într-o ținută de plajă, într-un tricou alb pătat cu imagini din portretul lui Marilyn Monroe, care lasă să se întrevadă doar colțuri ascuțite de sâni sălbatici. Chicotești într-una și te expui rapid și într-o pereche de jeanși scurți ce parcă ți se topesc în piele și în ochii mei arzători.

Mă iei în brațe ca să mă gazezi cu parfumul tău erotic și pornești un gramofon vechi pe care l-am observat de prima oară în camera ta. Îmi spui că oamenii de zi nu mai apreciază muzica, pe care o tot descarcă gratuit de oriunde și care devine tot mai uniformă, goală de conținut, de versuri și romantism. Îmi ceri mie să îndrept situația asta și apoi izbucnești în râs, știind că Dumnezeu a împărțit asimetric sunetul oamenilor. Ascultăm Nina Simone, ghemuiți pe un futon, acoperiți de o pătură ușoară, care culmea, nu face decât să accentueze impulsurile sexuale ce cresc în noi ca aluatul pentru gogoși. Nu mă lași să te gust până la capăt (mă ai la degetul mic și știi deja că asta crește dorința în mine) și mă întrebi dacă te-aș lua de nevastă. Te privesc atent, zâmbesc (ca să te fac să crezi că eu știu ceva ce tu nu știi) și-ți spun așa: te-aș lua de nevastă dacă ți-ar ajunge sufletul meu, din care să faci patru camere: un living și o sufragerie, o bucărie și o baie albă, interminabilă. Într-una să doarmă oaspeții noștrii iar living-ul să fie rotund și cu o podea de lemn. Acolo să crească un lan de floarea-soarelui (ei nah, în vise e posibil absolut orice) și soarele să ne inunde umerii...

Dimineața să-mi deschizi coastele larg, să lași să intre aerul, să fi frumoasă ca acum, iar când scuturi cearșafurile și faci cu mâna copiilor de la fereastră să te întorci spre mine și să mă întrebi îngrijorată cum o să-i învățăm să citească până la toamnă. Tu nu mă lași să continui, îmi așezi arătătorul tău lung peste buze. Vrei ca atunci când facem dragoste să tacă greierii, pentru că sub noi Dumnezeu desparte pământul de ape, inventează frunze de aloe, de azalee și graminee. După ce ne iubim încă obișnuiești să plutești ca într-un leagăn, te privesc pe furiș și tu te amuzi recunoscând că semeni cu o mică țestoasă. Dar ești țestoasa mea, pe care o admir și o apăr ca un muscal ori un grifon pus de pază ochilor tăi adânci.

În unele zile te asemăn cu prințesă mândră anatoliană, ce duce cu un văl la ochi mâncare bărbaților din taiga. Și-atunci mi-ar plăcea să fiu o bucată de turbă care să-ți țină de cald toată iarna. Sau mai bine o lumânare de seu, care atunci când se macină grâul se topește mai repede pentru a feri intimitatea noastră de restul de lume. Privindu-te, mă gândesc la anii care se vor încăpățâna să treacă peste noi când noi vom îngropa sub copaci cutii de chibrituri, cu toate onorurile ce se cuvin unui fluture mort. Mă trec tremuricii când pilota ne e prea scurtă și îți simt goliciunea călcâielor. Îmi vine să te posed așa cum Hector o poseda pe Andromaca înainte de a pleca la luptă, tu simți deja asta, poate de aceea te strângi în jurul meu ca o sepie, iar eu mă las înghițit ca un pește care există doar ca să te hrănească.

Mă tragi după  tine în cadă și-mi spui că de preferat absenței este falsa absență. În apă e cald ca la tropice, îmi fredonezi cântece de adormit spiritul, stai lângă mine și crezi în mine, la fel cum dresorii au răbdare cu focile neastâmpărate sau cu urșii polari care le mănâncă din palme. Spuma alunecă peste pielea ta udă la fel cum spuma mării se retrage de la mal odată cu refluxul, tu nu-mi spui decât că de preferat distanței este falsa distanță. După fiecare orgasm te cuprinde o liniște suculentă, îți aduci aminte că pieptul tău e un soi de rulotă de vacanță, în care locuiesc doar cei ce contează. Din colțul gurii tale reiese un zâmbet. Ți-ai dat seama cumva că nu mai ești singură, că toți avem pe undeva o pereche de ochi care ne ține de urât până la reunire.

De preferat nopții ar fi noaptea tropicală, când iubita mea are suficient timp să-mi învețe tot trupul, de parc-ar învăța să conducă o caravană de cămile, care se întoarce întotdeauna acasă. Închide ochii acum, hai să ascultăm melodia asta a lui Florrie Arnold, și, înainte să adormi, lipește-ți urechea de pieptul meu dacă vrei să ghicești ce trenuri mai vin și ce zile vor veni.